Totul despre Gabriel Comănescu, mogulul care luptă disperat pentru a pune mâna pe orașul Constanța prin Vergil Chițac

În Constanța, PNL nu mai are un candidat real pentru Primărie, încă din anul 2012. Acela este primul moment în care mogulul Gabriel Comănescu a intervenit și a încercat să-și impună propriul candidat cu care să învingă primarul PSD, fie că vorbim de Mazăre sau de Făgădău.

Lucrurile nu au fost însă dintotdeauna așa. Până în 2012, Gabriel Comănescu a ”împărțit” felia de pizza numită Constanța cu Mazăre, Strutinsky și toată mafia locală, într-un mod fericit. Până când s-a rupt ceva între cele două tabere, ireversibil. Motivele rupturii nu sunt foarte clare, dar avem anumite bănuieli despre ce s-a întâmplat.

Atât Comânescu, cât și Mazăre adunaseră putere și avere, așa că o ciocnire a orgoliilor părea inevitabilă. Pentru a înțelege însă cum au stat lucrurile, trebuie să facem un recurs la memorie și să analizăm puțin trecutul mogulului Comănescu, chiar de pe la începuturile acestuia.

Gabriel Comănescu se trage din Doicești, o comună micuță din județul Dâmbovița. Ca mulți alți provinciali, s-a înscris la Academia Navală în 1985, după absolvirea liceului Carabella din Târgoviște, căutând să facă niște bani frumoși, așa cum știm că făceau navigatorii vremurilor.

A absolvit Facultatea de electromecanică navală din cadrul ANMB, în 1989, exact aceeași pe care avea să o termine și Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu sau Sorin Strutinsky, doi ani mai târziu, la secția civilă ruptă după revoluție din Academie și transformată în actualul UMC.

Nu există indicii că Mazăre și Comănescu s-ar fi ”ciocnit” prin facultate. După absolvire, Comănescu s-a angajat ca inginer la Navrom, companie care s-a rupt apoi în mai multe bucăți. Pe această filieră, viitorul mogul a lucrat pentru nou înființata Romline. Totul, până în 1992 când demisionează și începe o carieră plină de semne de întrebare în afacerile cu petrol.

Am scris deja, probabil ați citit. În caz că nu, vă reamintim succint: timp de mai mulți ani, afacerile lui Comănescu presupuneau intermedierea achiziției de produse de foraj petrolier.

Nu o făcea pe banii lui, pentru că n-avea, ci pe banii unor personaje dubioase din Republica Moldova. Aceleași personaje care l-au trimis în 1997 să ”desfunde puțuri” în Turkmenistan și cel mai probabil să înceapă să achiziționeze companii de stat românești, precum Aquafor, Foserco și în final Upetrom 1 mai Ploiești, cel mai mare producător românesc de utilaje petroliere.

Noi credem că banii veneau de la Anatolie Stati, un mare mogul din Republica Moldova, proprietar al grupului ASCOM. Cel mai bogat om din Republica Moldova, cu o avere de două miliarde de euro, Stati nu este însă doar unul dintre primii angajatori ai mogulului Gabriel Comănescu, ci și unul dintre principalii finanțatori ai grupării de la Bacău, condusă de Hrebenciuc și Iacubov. Vom reveni într-un material următor cu detalii explozive despre legătura dintre Anatolie Stati și gruparea de la Bacău.

Deocamdată, continuând pe această linie, ne reamintim că mafia de la Bacău, formată de PSD-iști de seamă ai acelor vremuri, l-a vopsit pe Radu Mazăre în independent și l-a ajutat să se impună drept primar al municipiului Constanța, în anul 2000. Cam același lucru pe care se luptă să-l facă Gabriel Comănescu acum cu Vergil Chițac.

Putem concluziona ușor, și o vom face și mai detaliat, într-un articol viitor, că Radu Mazăre și Gabriel Comănescu au fost ”nășiți” de aceiași stăpâni. Poate tocmai din acest motiv, o lungă perioadă de timp s-au ”tolerat” reciproc, existând beneficii de ambele părți.

Mazăre și Comănescu erau atât de apropiați, încât obișnuiau să ia masa aproape zilnic împreună, ba la hotelul Vega ba la Radu Mazăre acasă, pe malul lacului. Acolo puneau la cale diverse ”afaceri” care s-au reflectat foarte bine în lista de proprietăți dobândită anual de Gabriel Comănescu prin achiziții de clădiri, terenuri, sau spații comerciale pe care mogulul petrolului le-a achiziționat de la Primăria lui Mazăre.

Prietenia se cimentează și devine vizibilă în momentul în care Gabriel Comănescu se asociază cu oamenii lui Mazăre. În 2007 se pun bazele societății comerciale Power Marine SRL, în cadrul căreia deveneau asociați S.C. Follow Me SRL, Grup Servicii Petroliere și Ionuț Barbu.

Pe scurt, se asociau Ionuț Barbu, omul lui Mazăre care administra toată publicitatea stradală locală, prin Seaview Media, Gabriel Comănescu și Valentin Gheorghe Ionescu, un alt interpus celebru al primarului, astăzi ajuns după gratii. Din asociere lipsea doar celebrul Sorin Strutinsky, dar lucrurile s-au rezolvat atunci când s-au pus bazele Asociației Clubul Sportiv Power Marine, în 2008, asociație prezidată de Gabriel Comănescu secondat de vicepreședintele Sorin Gabriel Strutinsky.

În 2008, Clubul Sportiv Power Marine a fost finanţat cu 1,4 milioane de lei de Primăria Constanţa, pentru organizarea „Class One - Romanian Grand Prix“, în timp ce pentru acelaşi eveniment au primit 400.000 de lei de la Consiliul Judeţean Constanţa.

În 2009, Clubul Sportiv Power Marine a primit 1,55 milioane de lei pentru desfăşurarea evenimentului „Class One Romanian Grand Prix 2009“, dar şi sute de mii de lei pentru „Campionatul Naţional de Fotbal pe Plajă 2009“, respectiv concursul „Strong Man Mamaia 2009”.

Totul era bine, banii publici veneau grămadă dinspre instituțiile conduse de Mazăre și ai lui, Comănescu aduna averi, și începuse să cumpere chiar și case de patrimoniu, din Republica Mazăre, evident cu sprijinul administrației locale, precum Casa Manicatide sau Casa cu Lei, participa la paradele cu automobile retro alături de șoferii Mazăre, Barbu sau alți adepți. Totul era bine legat, până când într-o zi, prietenia s-a rupt iremediabil.

Oamenii din jurul lui Radu Mazăre spun că de vină ar fi fost Sorin Strutinsky. Într-o conferință de presă varianta e susținută chiar de Gabriel Comănescu, care se declară contrariat de faptul că afaceristul din spatele grupării Mazăre i-a solicitat o parte dintr-un teren.

Sunt anii în care Gabriel Comănescu devenise mare, făcea afaceri de sute de milioane de euro cu Gazpromul, pleca în delegații în lume cu președintele României, ”primise” platformele petroliere ale statului român în baza unor credite ușor acordate și nu mai suporta asemenea pretenții de la Strutinsky și ai lui. Începuse să dorească toată puterea, iar pentru asta Mazăre și ai lui trebuiau să dispară. Și mai e un motiv.

Mazăre obținuse prin parlamentarii săi, încă din 2008, o cotă parte de 20 % din acțiunile Portului Constanța și ceruse încă o cotă de 13 %. Aici, pentru Comănescu pare că a fost un calcul simplu: dacă preiau orașul, iau și portul, pe care-l pot conduce împreună cu reprezentanții Fondului Proprietatea.

Așa s-a ajuns în 2012 ca Gabriel Comănescu să impună, prin relațiile de la București, nu doar candidatul dreptei la Primăria Constanța ci și majoritatea consilierilor locali ai Partidului Democrat Liberal. Omul lui Comănescu, Christian Gigi Chiru, a fost însă neputincios în fața recent înființatului USL care a câștigat alegerile defilând.

Pentru implicarea lui, Chiru prinde însă un loc de senator din partea PDL, într-un scenariu pe care îl cunoașteți și pe care aveam să-l mai vedem încă o dată în 2016.

În toată această perioadă, vizibil direcționat dinspre GSP-ul lui Comănescu, păpușa Gigi Chiru insistă aproape săptămânal pe problemele Portului Constanța și, într-un final, depune la Curtea Constituțională o sesizare, arătând că modul în care municipiul Constanța a obținut părțile sociale din port e neconstituțional. Sesizarea e acceptată, Comănescu îl scoate pe Mazăre din zona portului iar orașul pierde o grămadă de bani, în urma unui război care devenise din ce în ce mai accentuat, între cei doi.

Înțelegând foarte clar de unde i se trag toate problemele penale, Mazăre renunță la politică și Primărie în 2015, moment în care Comănescu își spune că acesta este momentul în care are cea mai bună șansă de a pune mâna pe oraș și începe să caute frenetic un candidat care să poată câștiga Primăria, Gigi Chiru fiind mult sub standardele pe care și le dorea mogulul de această dată.

Așa se ajunge la contraamiralul Vergil Chițac, rectorul Academiei Navale Mircea cel Bătrân, personaj cu care Comănescu avusese colaborări și în prealabil și care părea, la suprafață, candidatul impecabil care putea lua ochii electoratului în lupta pentru Primărie cu fiul risipitor al grupării Mazăre, Decebal Făgădău.

Campania însă, pentru a-l impune pe amiral, s-a făcut în grabă. Am putut vedea cu toții cum din lipsă de timp, Gabriel Comănescu i-a oferit lui Vergil Chițac locul său într-o asociație civică, pentru a-l vopsi în activist, după ce l-a scos la pensie.

La fel, am sesizat cu toții concertele plătite de Gabriel Comănescu pentru a-și promova candidatul sau am sesizat cum sediul de campanie era în clădirea aceluiași Ionuț Barbu. Iar de campanie s-a ocupat celebra Amicom, firma apropiată de GSP.

Astfel, susținerea pe care Gabriel Comănescu a oferit-o, impunând la PNL un candidat, peste dorința partidului și faptul că electoratul a înțeles rapid că un Mazăre al petrolului încearcă să preia orașul, a avut un efect de bumerang și oamenii au preferat să-i dea o șansă lui Decebal Făgădău.

Învins, la o diferență de peste 7.000 de voturi, Vergil Chițac a primit, la fel ca Gigi Chiru înaintea sa, un post de senator, sinecură din care a luptat vehement pentru două proiecte mari și late. Pensiile speciale ale militarilor, care îl vizau direct, și legea OffShore care îl viza pe Gabriel Comănescu. O colaborare fructuoasă, cu un sediu de parlamentar deschis la Vega Travel, agenția de turism aparținând aceluiași mogul, un sediu de parlamentar în care nu știm să fi pus piciorul vreun constănțean. Poate doar mogulul însuși, uneori.

Impunerea lui Vergil Chiţac în anul 2016 peste un întreg partid nu a rămas fără urmări. Imediat ce liberalii călcaţi în picioare de Gabriel Comănescu au putut reacţiona, au făcut-o şi l-au tras pe dreapta pe amiralul de carton.

Acesta nu a rămas dator, le-a făcut plângeri penale la DNA membrilor fostei conduceri a PNL Constanţa, George Dragomir, George Muhscină şi Septimiu Bourceanu, apoi a demisionat din PNL şi s-a vopsit în activist civic.

Ludovic Orban va declara că nu se aştepta ca un om care a îmbrăcat haina militară să dezerteze de pe câmpul de luptă exact atunci când este nevoie să se lupte cu inamicul. Să demisionezi la nici un an de zile de când oamenii din Constanța ți-au acordat încrederea pentru a ajunge în Parlament mi se pare o încălcare grosolană a principiului fidelității și cred că asta spune tot despre domnul Chițac". Preşedintele organizaţiei judeţene a PNL, Bogdan Huţucă, va taxa, la rândul lui demisia senatorului ca pe un câștig reciproc. Era evident că nu se regăsea în PNL. Avea o mare problemă de adaptare la lucrul în echipă, nu avea disponibilitatea de a-i asculta și pe alții. Era obișnuit să conducă singur, nu să lucreze în echipă. El era interesat mai mult de poziții, funcții, trese și medalii, decât de construcții solide în partid. De altfel, oamenii din jurul lui, cei din partid, care au fost promovați de el pe funcții, erau mediocri, genul celor care pot fi controlați cu ușurință. În concluzie, plecarea lui nu este o pierdere pentru PNL Constanța, decât una statistică". Deci, în 2017 Orban îl considera pe Chiţac dezertor iar Huţucă o statistică.

Proaspăt demisonar din PNL, Vergil Chiţac se întoarce la rețeta creată anterior de Gabriel Comănescu și fondează Asociaţia “Constanţa Altfel”.

De aici, el va începe să îşi construiască o nouă candidatură pentru anul 2020, atunci când plănuia să transforme Asociaţia în Partid, lucru care s-a şi întâmplat. În intervalul 2018-2020, ONG-ul păpuşarului Comănescu, dar condus de păpuşa Chiţac, va ataca atât proiectele iniţiate de primarul Făgădău şi votate de Consiliul Local, în primul rând pe cele care vizau dezvoltarea municipiului Constanţa, cât şi acţiunile politice şi poziţiile publice ale liderilor liberali locali sau naţionali.

În tot acest context, nimeni nu s-a gândit că senatorul devenit independent la scurt timp de la alegere va putea reveni în PNL, nimeni în afară de Gabriel Comănescu. Dorinţa mogulului de a avea acces la resursele oraşului a prevalat dorinţei liberalilor constănţeni de a avea un candidat crescut în cei patru ani de opoziţie locală.

Apreciem că revenirea lui Chiţac, „trădătorul” şi „statistica” din 2017, este consecinţa influenţei pe care mogulul de la GSP o are la conducerea centrală a partidului prin faptul că pe lista PNL pentru Consiliul Local se află rude ale lui Comănescu, oameni ale căror rude lucrează pentru Comănescu sau că secretarul personal al amiralului este angajat al GSP, la toate acestea adaugându-se modul disperat în care televiziunea locală a aceluiaşi Comănescu îi face campanie amiralului de carton.

Din anul 2012, şmecherul șef de la GSP și-a pus în cap să preia acest oraș. Nu să-și plătească sutele de angajați care plâng după salariile ce au uitat să mai vină, nu să reabiliteze clădirile de patrimoniu cumpărate prin oraș, pe bani puțini. Nu să investească în orașul ăsta în care n-a băgat un ban, deși în localitatea natală a construit un parc.

Nu, mogulul Gabriel Comănescu vrea ca orașul să fie al lui iar pentru asta e dispus să încerce varianta Chițac 2.0, care se dovedește a fi mai dezastruoasă chiar decât cea din 2016, atunci când n-am avut timpul necesar să înțelegem foarte bine cine este cu adevărat păpușa Vergil Chițac.

Acum însă, am înțeles. Și noi și cel mai probabil majoritatea oamenilor care vor merge la urne.