DEZVĂLUIRI: Ce căuta Vergil Chițac la masă cu băieții din “Dosarul Flota”?

Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte. Cu toate acestea, foarte puțini oameni ar fi capabili să explice fotografia de mai sus.

În numele democrației și a libertății presei avem plăcerea să vi-i prezentăm, de la stânga la dreapta pe: Călin Dragomir Marinescu, Dragoș George Teodorescu, Vergil Chițac și Gabriel Valentin Comănescu.

Născut în 1949 în București, absolvent al secției comerciale a Institutului de Marină Civilă (actuala ANMB) promoția 1971, pe Călin Dragomir Marinescu schimbarea regimului politic din 1989 l-a prins șef al Secției a III-a de nave petroliere a companiei Navrom. Din această poziție, Marinescu i-a fost șef tânărului comandant Traian Băsescu (promoția ANMB 1976).

Bine informat, în timpul evenimentelor din 1989 Călin Marinescu a fost primul angajat al marinei comerciale care s-a înscris pe listele Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN), devenind astfel președintele filialei locale a acestei noi structuri politice. CFSN fusese organizat la București încă din 1987 de gruparea lui Ion Iliescu în vederea preluării puterii de stat după debarcarea familiei Ceaușescu.

Aproape simultan, în decembrie 1989 pe lângă Marinescu pe listele CFSN Constanța se mai înscriau Traian Băsescu și Ion Jercan, foștii săi subalterni de la IFEM Navrom.

Din această nouă poziție Marinescu s-a autoproclamat, în ianuarie 1990, primar al municipiului Constanța suplinind astfel în regim de urgență lipsa fostului prim secretar al Comitetului Județean PCR Constanța, Mihai Marina, care fusese înlăturat odată cu schimbarea regimului.

Povestea cu primăria a durat până în august 1990, când Marinescu s-a decis să revină la flotă. Perioada coincide cu momentul în care Traian Băsescu este preluat de premierul Petre Roman la București, și numit subsecretar de stat, şef peste transporturile navale în cadrul Departamentului Transporturi din Ministerul Transporturilor.

Câteva luni mai târziu, la propunerea ministrului de stat Anton Vătășescu - însărcinat cu activitatea industrială și comercială - pe 30 aprilie 1991 Traian Băsescu este numit ministru al transporturilor în „Guvernul Roman 2.”  

La nici două luni distanță, în iunie 1991, Călin Marinescu este numit și el secretar de stat în cadrul aceluiași minister, iar de aici este "parașutat" membru în Consiliul Împuterniciților Statului (CIS) şi preşedinte al Consiliului de Administrație (CA) al nou înființatei CNM Petromin SA.

Cel mai probabil, acesta este și grupul care a gândit celebra HG 494 din 9 Mai 1990 care avea să-și producă efectele în perioada 15 Mai - 1 Iunie 1990 prin divizarea IFEM Navrom Constanța în cele trei companii maritime mai mici: CNM Navrom SA, CNM Romline SA și CNM Petromin SA.

Reîntors la flotă cu misiune clară, Călin Dragomir Marinescu inițiază marile asocieri între Petromin și diverse grupuri private străine, în urma cărora statul român avea să-și piardă în următori ani majoritatea navelor petroliere și minaraliere, după cum urmează:

Dosarul MINERVA

05.07.1991 - asocierea CNM PETROMIN – ERMIS Maritime Grecia, din care a rezultat compania mixtă MINERVA din Malta, cu sediul la adresa 171 Old Bakery Street din Valletta. Prin această ‘’afacere” s-au pierdut 7 nave aparţinând flotei maritime româneşti.

A făcut obiectul Dosarului Penal Nr.9/PMF/1994 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa - Secţia Maritimă şi Fluvială.

În 1998, Călin Marinescu este condamndat la 12 ani de închisoare pentru un prejudiciu calculat la 105 milioane USD, dar n-a făcut pușcărie din “motive medicale” iar în 2007, la revizuire, a fost achitat.

Dosarul PETROKLAV

25.07.1991 – asocierea CNM PETROMIN – KLAVENESS Chartering Norvegia din care a rezultat compania mixtă PETROKLAV înmatriculată în Bahamas, la care statul român prin PETROMIN a participat cu 15,21% din tonajul deținut (dosar judiciar supranumit “Dosarul Flota”). Prin celebra afacere s-au pierdut 16 nave aparţinând flotei maritime româneşti.

A făcut obiectului Dosarului Penal Nr. 20/P/2002 al Parchetului Național Anticorupție (actuala DNA), cu un prejudiciu calculat la 11.000 de MILIARDE de lei. În speță, Călin Marinescu a fost condamnat și închis timp de 3 ani, dar  în 2005 noul șef al DNA numit de Băsescu, Daniel Morar, avea să constate că nu există prejudiciu, toți inculpați fiind astfel absolviți de orice vină.

Dosarul Opal

05.10.1991 – asocierea CNM PETROMIN – Gourdomichalis Maritime SA din Panama, o companie cu acționari greci, din care a rezultat societatea mixtă GROMAR Chartering Ltd., cu sediul în Valletta, Malta. Din această combinație a rezultat în 1998 “Dosarul Opal” în care Marinescu a fost acuzat de agenții ONU de încălcarea embargoului impus Irakului. Folosind ca paravan o companie din Emirate, petrolierul Opal preluat din fosta flotă prin contract de închiriere (bareboat charter) de Călin Marinescu a efectuat șapte transporturi de țiței irakian în Golful Persic, nava fiind interceptată în 1996 de inspactorii ONU care aveau să constate încălcarea embargoului internațional.

După zece ani de cercetări și precese, în noiembrie 2008, Curtea de Apel Constanța l-a condamnat pe Călin Dragomir Marinescu alături de alte persoane la trei ani cu suspendarea executării pedepsei pentru “nerespectarea condițiilor de import-export.”

Afacerea MOIRA - PETROINVEST

27.08.1991 – asocierea CNM PETROMIN – MOIRA MARITIE & Co., din care a rezultat compania mixtă PETROINVEST Maritime Company. Prin această ‘’afacere” s-au pierdut 4 nave aparţinând flotei maritime româneşti.

Supranumită “Afacerea Moira” această speță a rămas necercetată de organele judiciare iar pierderile, evident, au ajuns în sarcina bugetului de stat.

După cum se poate observa, venirea lui Băsescu la Cotroceni a însemnat spălarea tuturor băieților din fosta flotă, dosarele amintite fiind închise începând cu ianuarie 2005.

Călin Dragomir Marinescu –  fost director general CNM PETROMIN
Călin Dragomir Marinescu – fost director general CNM PETROMIN

Transferul lui Călin Marinescu sub umbrela Comănescu - GSP

Cu așa un palmares era chiar păcat să nu-și găsească și Călin Marinescu ceva de făcut, mai ales în noua conjunctură, când în sfârșit reușiseră să pună mâna pe putere.

Și dintr-o dată, în martie 2007, Călin Marinescu devine peste noapte vice-președinte la Grup Servicii Petroliere (GSP), poziție pe care avea să și-o păstreze până pe 19 august 2010.

În paralel, chiar și-n perioada în care se presupune că era “hăituit de justiție” Călin Marinescu a continuat să deruleze diverse afaceri prin intermediul familie, toate în sfera maritimă după cum urmează: Cap Midia SA, Eastern Crewing Agency SA, Maricultura SRL, Tigitrans SA și Nord Marine SRL (aceasta fiind singura încă funcțională).

Cum au fost transferate platformele de foraj de la Petromar la GSP

În urma unor aranjamente din perioada 2003-2004, imediat după privatizare SNP Petrom renunță la activitățile de foraj realizate prin intermediul subsidiarei sale Petromar și-i vinde în decembrie 2005 cele șase pletforme ale SNP lui Gabriel Comănescu.

Directorul General Executiv al Petrom din acel moment, Gheorghe Constantinescu și-a justificat decizia de externalizare prin faptul că Petrom nu se pricepea la foraj:

“Petrom nu are expertiză internă suficientă în domeniul serviciilor maritime şi, prin urmare, credem că investiţiile semnificative pe care le necesită unităţile de foraj marin pentru a opera în plan internaţional nu reprezintă tipul de proiecte care să beneficieze de finanţarea Petrom în acest moment.”

Gheorghe Constantinescu (fost director SNP Petrom) angajat GSP
Gheorghe Constantinescu (fost director SNP Petrom) angajat GSP

Chiar dacă pare incredibil, fix aceasta a fost declarația de atunci a directorul Petrom într-un comunicat de presă din 23.12.2005 publicat de Bursa de Valori București.  Zeci de ani SNP Petrom știuse să administreze asemenea activități, și brusc în 2005 au realizat că nu se pricep și că investiția în unități mobile de foraj nu se justifică.

Cu un tupeu nemărginit, Gheorghe Constantinescu ne-a spus că Petrom nu avea expertiză în foraj la nivelul anului 2005, în schimb absolventul de marină Gabriel Comănescu (promoția ANMB 1989) era mult mai calificat.

Pentru ca tranzacția să fie posibilă Comănescu primește un credit sindicalizat de 100 milioane USD de la Anglo-Romanian Bank Londra și BCR (Banca Comercială Română).

Pe lângă platforme, în 2005, SNP Petrom și-a externalizat și contractele de foraj către Grup Servicii Petroliere (GSP) astfel încât Comănescu să-și poată achita creditul din banii încasați pentru serviciile prestate către Petrom. Mai bine și mai simplu nici nu se putea!

Transferul proprietății celor șase platforme de la Petrom către GSP s-a produs efectiv în perioada ianuarie-februarie 2006. Și așa cum am arătat, un an mai târziu (2007) în companie își face apariția și groparul Petromin, nimeni altul decât Călin Dragomir Marinescu, și nu pe orice poziții ci direct vicepreședinte și administrator. O mare coincidență!

Dar unde credeți că s-a angajat Gheorghe Constantinescu în 2006? Păi unde dacă nu tot la Grup Servicii Petroliere!

Astfel, după ce și-a făcut treaba la SNP Petrom, adică după ce platformele au trecut în administrarea lui Comănescu, fostul director al SNP Petrom a fost angajat în subordinea lui Călin Marinescu la GSP, pe poziția de HSEQ manager (Health Safety, Environment and Quality). E clară treaba?

Platformele transferate în Malta la adresa folosită de CNM Petromin

Imediat după ce platformele ajung în proprietatea Grup Servicii Petroliere (GSP) administrat de Gabriel Comănescu alături de foștii directori din SNP Petrom și Călin Dragomir Marinescu de de la CNM Petromin, unitățile de foraj și alte echipamente auxiliare sunt transferate în Malta. Transferul s-a făcut fix la ceeași adresă din Valleta unde Călin Marinescu mutase în 1991 și navele din fosta flotă a CNM Petromin.

Vă puteți imagina asemenea coincidență?

Da, platformele petroliere și bunurile de valoare administrate de Gabriel Valentin Comănescu prin GSP au ajuns la căsuța poștală “171 Old Bakery Street din Valletta” aceeași gaură neagră în care dispăreau în urmă cu 30 de ani și petrolierele companiei Petromin.

Platformele GSP la adresa din Malta utilizată de CNM Petromin in 1991
Platformele GSP la adresa din Malta utilizată de CNM Petromin in 1991

Tradiția merge mai departe...

Nu știm cum anume a picat în această fotografie pilotul maritim Dragoș George Teodorescu, însă vă putem informa că acesta a fost și este asociat în diverse societăți de crewing din Constanța.

Născut în 1976 la Constanța, Dragoș Teodorescu este fiul lui Ion Romeo Teodorescu (promoția ANMB 1965, seria de 3 ani), tatăl său fiind un priceput șef mecanic din fosta flotă pierdută a Navromului după cum povestește chiar Laurențiu Mironescu pe Blog-ul personal.

Dragoș G. Teodorescu
Dragoș G. Teodorescu

Dragoș Teodorescu a deținut și administrat alături de tatăl său societatea All Flags Crewing SRL cu sediul în Constanța. Societatea și-a încetat activitatea în februarie 2009 fiind înlocuită din 2015 cu Fastra Marine Services SRL specializată tot în “activităţi ale agenţiilor de plasare a forţei de muncă.”

În paralel, în perioada 2003 – 2019, tatăl lui Dragoș, Ion Romeo Teodorescu a mai deținut și administrat o altă firmă de crewing sub numele Delta Crewing SRL, dar și aceasta și-a încetat activitatea anul trecut, în ianuarie 2019.

N-o să ne punem acum întrebarea care este rațiunea pentru care societăți cu același domeniu de activitate sunt administrate în paralel, deschise și radiate în cascadă, aparent fără o noimă. Așa este domeniul maritim din Constanța, plin de mistere ce se așteaptă dezlegate.