Cum a ajuns Agigea o dictatură comparabilă cu dictatura din Coreea de Nord?

Astăzi detaliem situația comunei Agigea, din punctul nostru de vedere, comuna cu cea mai restrictivă administrație locală, din punctul de vedere al exprimării libere.

Așa cum am spus-o, încă din titlu, Agigea poate fi comparată, păstrând proporțiile, evident, cu o Coreea de Nord, în miniatură. Și vă explicăm, detaliat, de ce spunem asta.

Agigea, comuna fără deschidere la Facebook

Ați auzit probabil, foarte des, de măsurile restrictive aplicate de conducătorii dictatori, precum micuțul grăsun din Korea de Nord, legate de online. Știm deja, la asiatici, internetul e aproape inexistent. În Agigea n-am ajuns încă în punctul respectiv, dar, comuna nu era foarte departe de acest punct.

Plecăm de la faptul că administrația nu are un website updatat la zi. Nu știi ce face Primăria, nu se sinchisește nimeni să-ți spună ce salariu are primarul, în vreo declarație de avere sau ce proiecte are pentru ședințele de consiliu local. Zero informație. Și lucrurile nu se opresc aici.

În Agigea, până acum vreo doi ani, când am schimbat lucrurile, NU EXISTA UN GRUP DE FACEBOOK pe care localnicii să poată discuta despre problemele comunității. Totul, prin grija administrației care a avut grijă ca acest lucru să nu se întâmple. Exact ca într-o dictatură comunistă, nu s-a dorit ca oamenii să aibă un spațiu în care să se plângă unul altuia. N-ar fi fost bine pentru actualul primar.

A fost nevoie ca echipa noastră să construiască acest grup, pe numele lui Agigea Necenzurat. Pe noi nu ne-a putut amenința sau opri nimeni. Acum, comunitatea discută liniștit, uneori cu ceartă, uneori fără, despre nevoile comunei. Spre supărarea primarului care și-a trimis adepții să înjure și să încerce să intimideze orice voce ar avea curaj să iasă în față.

Frica încă există. Unii preferă să comenteze folosind conturi false. Suntem în Agigea anului 2020 dar totuși frica există. De ce? Vă spunem imediat.

Agigea, comuna în care administrația se face cu pumnul sau cu plângeri penale

În Agigea, primarul dictator e cunoscut pentru modul ”brutal” de a împărți legea. Să te ferească Dumnezeu să te pui cu el. Patronul celei mai profitabile afaceri din zonă a simțit pe pielea lui ce înseamnă asta. 37 de procese există între administrație și cea mai profitabilă afacere deschisă local, Pescăria lui Matei. De ce? Pentru că la rândul lui, primarul a deschis prin membri ai familiei o afacere similară, ulterior dorind să-l elimine din joc pe Matei, cel care deschisese primul.

Și nu doar Pescăria lui Matei a căzut victimă nebuniei actualului primar ci și unele mici magazine. De-a lungul timpului v-am prezentat celebrul caz al magazinului micuț din centrul localității în ușa căruia, din supărare, edilul a trânit o stație de autobuz, o coșmelie inutilă, doar pentru a distruge afacerea cetățeanului care-l supărase.

Cam asta înseamnă dictatura. Iar exemplele pot continua.

În Agigea, candidații politici pot folosi acum grupul deschis de noi, pentru a-și expune ideile și a le spune oamenilor ce planuri au pentru localitate. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu deschideam noi un grup de Facebook încă de acum doi ani? Aveam parte de cenzură totală. Și când spunem asta, știm ce spunem. În Agigea, candidații NU au la dispoziție panouri pentru a-și face publicitate. S-a ajuns ca potențialii doritori de funcție de primar să fie nevoiți să-și expună panourile prin Constanța. În 2020.

Asta după ce, ani de zile, au fost ”torpilați” de fiecare datâ când și-au expus ideile politice. E de notorietate cazul unei doamne, aflată în opoziție cu ideile primarului, care s-a trezit că strada pe care locuiește, se asfaltează ... cu excepția bucății din fața casei ei. Primarul a motivat că șeful doamnei de partid nu trimite bani de la Consiliul Județean.

La fel de cunoscut e cazul candidatului USR care a dorit să asiste la o ședință de consiliu local, pentru a afla ce se petrece acolo. Cu el prezent în sală, primarul a ordonat o anchetă, pentru că avea informații că există nereguli la gardul casei candidatului.

Agigea este poate cel mai bun exemplu, când vine vorba de încălcarea dreptului la libera exprimare, din tot acest județ. O localitate în care îți este încă frică să discuți liber.

Iar ca o încununare a dictaturii despre care vorbeam, o încununare a modelului de AȘA NU, primarul a primit din partea consiliului local titlul de cetățean de onoare. O situație demnă, așa cum spuneam, de o dictatură macabră, de anii în care un singur om tăia și spânzura discreționar, iar la sfârșitul zilei era acreditat drept mare academician.

Dacă am fi candidat la Agigea, am fi vorbit, pe drept cuvânt despre ziua de 27 septembrie, ca despre o revoluție, pentru că realmente, în această comună, dacă administrația se schimbă, vom putea vorbi despre schimbarea unei dictaturi a prostului gust și a cenzurii.

Etichete: