Alegerile din PNL, un film în reluare!

Sigur vă amintiți de filmul “Misiune imposibilă”, are mai multe versiuni si mai multe părți, însă esența este aceeași: un agent secret care dejoacă cele mai complicate planuri prin care se urmărește destabilizarea întregii lumi. Cam așa sunt și alegerile din Partidul Național Liberal, un film pe care l-am mai văzut în anul 2011, pus astăzi în scenă de alți actori, dar cu aceeași substanță: pohta președintelui României. Și cu încă ceva, bonus: o alegere imposibilă între doi candidați.

Înainte de a vedea de ce, să ne întoarcem puțin în timp, fix cu 10 ani în urmă.

În anul 2011 se prefigura o mare schimbare în Partidul Democrat Liberal: Vasile Blaga își anunțase intenția de a candida la președinția partidului, deținută de un Emil Boc fără autoritate, șifonat rău de criza economică din 2010, dar și de altele. Alegerile erau programate în luna mai, Blaga ridica steagul de luptă în februarie.

Cele mai multe organizații din țară s-au aliniat imediat în spatele lui Blaga. PDL avea nevoie de schimbare ca de aer, Emil Boc eșuase lamentabil atât în procesul de conducere a partidului, cât mai ales în cel de reformare a lui pe criterii de competență și profesionalism. În plus, dualismul premier-președinte PDL erodase serios partidul în perioada crizei economice. Blaga era garanția regăsirii unui suflu pierdut, a strângerii rândurilor și a reconstruirii PDL, practic al unui nou început.

Lui Emil Boc nu i se dădea nicio șansă, și nici nu avea vreo șansă. Părea că PDL a învățat din greșeli și că este pregătit să producă schimbarea.

Doar că, în luna martie a anului 2011, președintele României, Traian Băsescu, și-a anunțat deschis susținerea pentru Emil Boc. Urmarea?

O grămadă de organizații și de lideri, care semnaseră pentru susținerea lui Blaga, s-au mutat cu toate bagajele în tabăra lui Boc. O parte a membrilor Guvernului, condus de același Boc, au început să pună presiune pe primari și pe președinții de Consilii Județene. În ce sens, presiune? În sensul de bani. Vreți fonduri pentru proiecte? Știți cu cine să votați…

În maximum o lună de zile, Blaga devenea din favorit outsider, un outsider care avea să fie efectiv călcat în picioare în cadrul Convenției Naționale de alegeri, atât ca rezultat, cât și ca organizare a lor.

Emil Boc l-a bătut cu un raport de 2 și ceva la 1, aproape 900 de voturi la 400, în condițiile în care, fără Traian Băsescu, Boc nu ar fi strâns mai mult de 200 de voturi.

Ce a urmat?

O catastrofă la alegerile locale, un declin pronunțat al partidului care nu a mai putut fi oprit de nimeni, o topire a PDL în PNL, acel PNL pe care Traian Băsescu încercase să îl distrugă.

Revenim la liberali.

În momentul în care actualul președinte al Camerei Deputaților și-a anunțat candidatura, cele mai multe organizații s-au aliniat în spatele lui, chiar dacă PNL are în mod evident nevoie de o schimbare. Pentru cei aliniați este mult mai importantă conservarea privilegiilor decât reforma partidului, pe care, oricum, nimeni nu o poate produce în profunzime. Părea că Ludovic Orban va defila către un nou mandat de președinte al PNL, mai ales că Florin Cîțu părea o glumă de candidat.

Numai că, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la Cotroceni.

Florin Cîțu și-a anunțat candidatura la președinția PNL în compania unor oameni care conturează la orizont spectrul lui Klaus Iohannis. Pentru Orban, gluma Cîțu s-a îngroșat.

Ce se va întâmpla?

Dacă scenariul fimului din anul 2011 se respectă și Iohannis îl va susține explicit, atunci Cîțu îl va zdrobi pe Orban. Dacă ne uităm bine în spatele actualului premier îi putem vedea și pe aceiași democrat-liberali care, în 2011, l-au susținut pe Emil Boc, în special după intervenția lui Băsescu. Cu alte cuvinte, în echipa lui Cîțu există o vocație istorică de “să trăiți, am înțeles șefu”, care nu poate fi sănătoasă în niciun partid, mai ales în cel care se dorește a fi cel mai democratic de pe scena noastră politică. Mai mult, cu Florin Cîțu având în mână pâinea și cuțitul, adică bugetul țării, nu știu câți primari sau președinți de Consilii Județene vor mai rămâne lângă Orban până în septembrie.

Ce îi recomandă pe amândoi pentru funcția de președinte al PNL? Pe Orban, în afară de vechimea în partid, nimic, pe Cîțu, în afară de vaccinare și Iohannis, nimic. Pe amândoi însă îi “recomandă” o guvernare care lasă mult de dorit.

Mulți spun că dacă nu ar fi fost Orban, Cîțu ar fi rămas la nivel de postac pe facebook iar mulți dintre cei care il susțin acum pe premier ar fi fost șomeri. Corect. Dar același Orban este responsabil și pentru politizarea instituțiilor publice cu tot felul de specimene al căror loc este fie pe băncile școlii, fie la grădina zoologică.

În mod categoric, PNL are nevoie de o schimbare profundă, dar același PNL poate și chiar merită mai mult. Așa cum România merită sigur mai mult de la singurul partid istoric parlamentar din a cărui istorie nu au rămas decât sigla și sloganul.

Etichete: