PNRR, un plan pentru băieții deștepți, scris de băieții proști?

Sigur sunteți familiarizați cu fraza „las-o mă, că merge și așa”. Este chintesența românismului în toate, inclusiv în celebrul Plan Național de Redresare și Reziliență.

Am convingerea că acest Plan a fost compus după principiul mai sus enunțat, cu gândul că nimeni din Comisia Europeană nu va sta să buchisească peste 1.000 de pagini redactate în word și excel. Am aceeași convingere că, pe lângă umplutură, PNRR este în primul rând rezultatul unei negocieri politice între partidele guvernamentale, mai precis, între cei mai importanți edili din PNL, USRPLUS și UDMR, negocieri care nu pleacă de la cele mai necesare proiecte de țară, indiferent de apartenența politică a primarului care ar putea fi beneficar, ci de la influența pe care edilii sau liderii regionali guvernamentali o exercită în interiorul partidelor din care fac parte. Adică, este o feliere politică a miliarde de euro, care nu se regăsesc integral în necesitățile de la firul ierbii, și care angajează costuri suplimentare pentru toți românii. Mai mult decât atât, pentru Florin Cîțu și Dan Barna, în funcție de câte și ce interese din teritoriu au fost înglobate în Plan, inclusiv private, PNRR poate fi arma câștigătoare a alegerilor interne din cadrul PNL și USRPLUS.

 

Din păcate pentru ei, dar și pentru noi, socoteala șmecherească, politicianistă de la București, nu s-a potrivit cu cea profesionistă de la Bruxelles. În toată lumea, unii își fac treaba, în timp ce alții doar se joacă de-a treaba; din păcate Guvernul României se încadrează mai mult în cea de-a doua categorie, pentru care și plătește/încasează sporuri de 50%.

Planul Național de Redresare și Rezilinență nu a fost acceptat așa cum a fost trimis, întrucât Comisia Europeană a solicitat o serie de clarificări cu privire la conținutul acestuia. El nu a fost retrimis acasă și nici respins, dar nici acceptat. Să spunem că a fost pus pe hold până ce miticii de la București aduc lămuririle solicitate.

De fapt, PNRR a fost pus pe hold pentru a doua oară, ceea ce denotă totuși o lipsă crasă de seriozitate și de profesionalism. Până la urmă, de ce să nu îți iasă din prima sau de ce să nu ai maximum două-trei pagini de observații și nu zeci? Pentru că atât poți, pentru că între tine, Guvernul reformator și profesionist, și PSD nu este nicio diferență. Pentru că toți sunt la fel de „buni”, de „profi”, de „iubitori de țară”, de „susținători ai competenței” și de „morali în fața eșecului”. Pentru că toți se arată cu degetul, dar niciunul nu își asumă nimic, pentru că toți încearcă să cosmetizeze realitatea, în loc să spună adevărul gol-goluț. Iar când românii le spun că toți sunt la fel, se supără.

PNRR a arătat cu vârf și îndesat că profesionalismul în politica românească este o gargară. Chiar dacă toate partidele, fără excepție, au în componența lor oameni extrem de valoroși, ei nu sunt întrebați niciodată absolut nimic pentru că, întotdeauna, soluțiile lor se vor ridica peste interesele politice și financiare care domină partidele din care fac parte.

Astăzi, PNL și USRPLUS, dar mai mult ultimii, arată cu degetul către PSD, și îi întreabă superior: voi ați fi fost în stare de mai mult? Noi știm că nu, doar că românii v-au votat pentru ca voi să fiți în stare de mai mult și...s-au înșelat.

În acest context, al arătatului cu degetul ca la clasa I, Barna, Ghinea și Năsui îl provoacă pe Ciolacu la un infantil joc de-a demisia. Dacă PNRR nu este acceptat de Comisia Europeană, pleacă ei, dacă este acceptat, atunci să plece liderul PSD.

Eu sunt gata să țin acest pariu de partea liderilor de USRPLUS, dar nu pentru că România va reuși să pritocească un PNRR ață. În niciun caz. 

Comisia Europeană va primi Planul nostru din trei motive: creșterea gradului de îndatorare a României cu peste 15 miliarde de euro, fondurile rambursabile din Plan, întoarcerea unei bune părți din fondurile nerambursabile prin achiziționarea de servicii, produse și echipamente de la țările UE, reducerea ecartului enorm dintre Europa civilizată și noi, lucru care va conduce la modernizarea, pe alocuri, a uneia dintre cel mai mari piețe de desfacere europene, adică România. Pentru UE este o situație win-win-win.

Deci, da, Comisia va primi PNRR, dar nu pentru ca va fi vreo lumină de program, ci pentru că este mai întâi în interesul ei, abia apoi în al nostru.

În al nostru însemnând prea puțin românul de rând, și mult mai mult politicienii care caută voturi prin PNRR, precum și firmele care își voi tăia gros partea leului. Pardon, a euroiului.

Etichete: