Cine vrea capul lui Mircea Geoană?

Mircea Geoană a fost numit secretar general adjunct al NATO în luna octombrie a anului 2019, cu o lună înainte de alegerile noastre prezidențiale. Mulți au speculat că această numire nu se putea face fără acceptul președintelui în funcție, care se pregătea pentru al doilea mandat, Klaus Iohannis.

 

Așa a și fost, însuși Geoană spunea despre susținerea sa de către oficialii de la București că: “a apărut conjunctura internă favorabilă, pe care vă spun că nu credeam că o s-o văd. Administrația Prezidențială, dl președinte personal, dar și Guvernul și Ministerul de Externe s-au pus de acord într-o perioadă - acum câteva luni de zile - în care coabitarea noastră avea cote de incandescență incredibil de puternice. Eu nu am crezut, vă spun sincer, ca vechi om al politicului din România că pe un subiect - chiar important - vom reuși să ne punem de acord”.

Așadar, Mircea Geoană, exclus din PSD în anul 2011, a fost susținut de Guvernul PSD-ALDE condus de Viorica Dăncilă, dar mai ales de președintele Klaus Iohannis, un anti-pesedist convins. Să fi contat atât de mult interesul național în susținerea lui Geoană sau să fi fost și altcineva undeva, în spate? Răspunsul poate veni de la Aspen Institute, un think-tank american înființat în anul 1949, cu ramificații în întreaga lume și a cărui filială românească a fost condusă de cel care avea să intre în istoria alegerilor postdecembriste ca președintele de o noapte.

Până la data numirii sale în funcția de secretar general adjunct al NATO, Mircea Geoană stătuse mai mult de nevoie într-un con de umbră, cele mai multe dintre ieșirile sale publice derulându-se sub umbrela Aspen. Nu se punea problema unei reveniri la vârful politicii românești, dar odată cu instalarea sa în conducerea NATO, revenirea s-a produs. Dintr-odată, prin prisma funcției, Geoană a devenit mai important decât Iohannis pe plan extern, atât de important încât dacă ar fi intrat în cursa prezidențială pe ultima sută de metri, i-ar fi generat mari probleme inutilului de la Cotroceni. Cine știe, poate că aceasta a fost și una dintre marile mize ale “conjuncturii favorabile” despre care vorbea Geoană: eu te susțin, tu nu candidezi și nici nu ne mai deranjezi.

Zis și făcut.

Geoană și-a văzut de treabă și a stat departe de scena politică românească. Doar că atât poziția pe care o ocupă, cât și penuria de lideri politici prezidențiabili, a determinat ca numele lui să fie utilizat tot mai des în contextul alegerilor din anul 2024, ca principal favorit al acestora din partea PSD.

După cum era de așteptat, acest lucru a generat reacții.

Zilele trecute, jurnaliștii Evenimentului Zilei l-au surprins pe secretarul general adjunct al NATO urcându-se la volan după ce ar fi consumat băuturi alcoolice. Ulteior, ar fi fost o problemă și cu mașina condusă, ce aparține Aspen Institute, fapt care, potrivit rigorilor NATO, l-ar fi plasat pe Mircea Geonă într-un conflict de interese.

Sigur, ambele acuzații sunt serioase, însă urcatul la volan după consumul de băuturi alcoolice este mai mult decât o simplă acuzație, este o faptă cu potențial penal. Chiar dacă Geoană nu a băut peste limita legală care conduce la declanșarea urmăririi penale, gestul său trebuie să fi deschis o discuție despre moralitate și responsabilitate, însă nu în România. Ținta a fost, evident, NATO, pentru că, în România urcatul la volan sub influența băuturilor alcoolice nu este o faptă de natură să încheie o carieră politică. “A băut și el două pahare, ce mare lucru, toți bem”, parcă se și aude vocea unei bune părți a opiniei publice. În schimb, la nivelul Organizației Nord Atlantice, ca și la cel al statelor civilizate, o astfel de acuzație se lasă destul de repede cu o demisie de onoare. Iar dacă Geoană demisionează, nu mai este prezidențiabil în anul 2024.

Cine ar avea un astfel de interes? Păi, toți cei cărora actualul secretar general adjunct al NATO le-ar lua fața, adică tuturor oamenilor politici relevanți de astăzi: Iohannis, Ciolacu, Barna, Cioloș.

Chiar dacă inutilul de la Cotroceni își termină mandatele a căror măreață realizare este un la fel de mare nimic, să nu creadă cineva că gata, nu își mai dorește încă cinci ani, prin intermediar, în fruntea țării. S-a obișnuit cu butoanele, cu puterea, cu ideea de a avea o țară întreagă la picioarele sale fără a mișca nici măcar degetul mic. Cum să nu mai vrea încă cinci, de ce nu, zece ani ?

Pentru un Marcel Ciolacu rațional, care se gândește la binele partidului, Geoană ar fi cea mai bună variantă de prezidențiabil în anul 2024, însă pentru un Ciolacu avid de putere, dar mai ales manipulat de băieții cu epoleți, fostul președinte al PSD este un potențial competitor, așadar de ce să nu fie eliminat cât mai devreme din calcule?

Pe Barna și Cioloș, în cazul în care unul dintre ei prinde anul 2024 în fruntea USRPLUS, Geoană i-ar bate cu spatele, lucru nedorit de păpușarii celor doi.

Așadar, dacă tragem linie, am putea concluziona că structurile din spatele celor patru, Iohannis, Ciolacu, Barna și Cioloș, nu prea și-l doresc pe Geoană prezidențiabil, nu neapărat că acesta ar fi vreun voinic. Nu, pur și simplu s-au obișnuit cu păpușile, acestea sunt și ele obișnuite cu păpușarii, deci, de ce să modifici distribuția piesei de teatru?

Revenind la Geoană și sticlele de vin, de-a lungul timpului am învățat că o pândă serioasă se face numai atunci când știi că cel pe care îl pândești are vulnerabilități. Nu îl urmărești aiurea. De regulă, vulnerabilitățile sunt servite ca pont, fie de un “prieten” al țintei, care dorește să îi facă un “bine”, fie de “oamenii de la Minolta”. Când ai un pont că lui x îi place să bea un pahar, două, apoi se urcă la volan, trebuie doar să aștepți momentul potrivit.

Spuneam că, la prima vedere, investigația din care rezultă că Mircea Geoană s-a suit băut la volan ar avea ca țintă demisia domniei sale din funcția de secretar general adjunct al NATO; și totuși, în politică de multe ori lucrurile nu sunt ceea ce par a fi. Dacă toată povestea a fost orchestrată chiar de prietenii adevărați ai domnului Geoană, care doresc să spele din timp vulnerabiltățile sale și îl pregătesc pentru marea confruntare din anul 2024? Dacă aceștia au luat-o înaintea grupurilor din spatele celor care vizează președinția și le transmit în acest fel mesajul că meciul se joacă?

Una peste alta, Mircea Geoană pare a avea o poziție importantă pe tabla de șah care se așează pentru anul 2024. Rămâne de văzut dacă cei care îl susțin sunt mai mulți și mai tari decât ceilalți.