Pandemia bate politica și fudulia

România se sufocă literalmente din cauza creșterii numărului de infectări cu virusul Sars-CoV-2. Culmea este că, în anul 2020, în comparație cu state mult mai evoluate și civilizate ce au fost puse în genunchi de aceeași pandemie, se poate spune că noi, cum-necum, ne-am descurcat onorabil.

Astăzi, chiar dacă am avut la dispoziție lecția pe care ceilalți au trăit-o “the hard way”, este taman invers: ei sunt bine, noi la pământ, cu tot cu vaccinul și metodele de tratament care nu existau în anul 2020.

Cum de am ajuns aici? Să fie din cauza “dacilor liberi” care nu s-au vaccinat? Nicidecum.

Atunci din cauza cui?

A lor, a conducătorilor statului eșuat, de la cap și până la coadă. Voi explica imediat de ce, dar mai întâi vă propun să aruncăm o privire peste evoluția numărului de cazuri, teste și decese în perioada 20.09.-20.10.2020 vs. 2021. 

 

 

Așadar, în perioada 20.09-20.10.2020, la 680.000 de teste s-au înregistrat 72.280 de infectări cu virusul Sars-CoV-2 din care au rezultat 1.594 decese.
În procente, rata de infectare (numărul celor infectați raportat la numărul de teste) a fost de 10,62% în timp ce rata mortalității (numărul celor decedați raportat la numărul de infectări) a fost de 2,20%.

Un an mai târziu, situația se schimbă semnificativ.

La 1.829.286 teste, avem 354.712 infectări și 7.503 decese, adică o rată de infectare de 19,39% și o rată a moralității de 2,11%.

Primul lucru care sare în ochi este rata mortalității, 2,11% în 2021 și 2,20% în 2020. Adică, astăzi, când asistăm la o explozie de cazuri și decese, rata mortalității este mai mică decât cea din 2020, cu 0,09%. Numai că, atunci când aplici această rată la 10.000 de infectări, ai 2.000 de morți, iar la 100.000, ai 20.000.

Așadar, știm că boala omoară sigur 2% dintre infectați, doar că acest 2% în cifre absolute este strâns legat de numărul de infectări. Deci, pentru ca numărul morților să fie mic trebuie să ai și un număr mic de infectări, adică trebuie măsuri constante și consistente de prevenție și de intervenție rapidă în caz de infectare.

S-a spus că numărul mare de infectări este o consecință a numărului mare de testări. Adică, testezi mulți subiecți, găsești mulți pozitivi. Așa este, cu un amendament.

Se poate observa că în anul 2021 numărul testelor a crescut de la 680.000 la 1.829.286, adică de 2,69 ori, iar numărul infectărilor a crescut de la 72.280 la 354.712, deci de 4,90 ori.

Așadar, se vede destul de limpede că numărul de infectări a crescut de aproape 5 ori, în timp ce numărul de teste s-a majorat de 2 ori și puțin peste jumătate. Deci, în “peroada” studiată, se poate spune că infectarea este de aproape de două ori mai mare decât testarea.

Dacă în anul 2020 s-ar fi efectuat același număr de teste ca cel din 2021, la ratele de infectare și deces ale anului precedent am fi avut 194.270 de infectări și 4.273 morți.

În concluzie, nu trebuie să fii epidemiolog sau infecționist pentru a înțelege că în anul 2020 a fost un virus iar în 2021 este altceva, adică o versiune mult mai contagioasă, mai mortală din punct de vedere al numărului efectiv de morți, dar nu și al ratei.

Acum, se știa de această variantă, pe numele ei de scenă, Delta?

Da, se știa.

De când?

Păi, cam din decembrie 2020, atunci când a fost depistată pentru prima dată în India. Țineți minte ce jale a fost atunci în India…

Așadar, încă de la finele anului 2020 și începutul anului 2021, Delta fusese deja clasificată de autoritățile sanitare internaționale ca variantă îngrijorătoare a virusului Sars-CoV-2, cu 40-60% mai contagioasă decât o altă variantă îngrijorătoare, cu numele Alfa, Delta fiind asociată cu un risc crescut de spitalizare.

Din păcate, cifrele din teren ne arată că este mult mai contagioasă decât estimările.

Acum, puțină atenție!

În perioada 28 iunie-11 iulie 2021, Delta devenise variantă dominantă în 19 dintre cele 28 de țări care raportaseră informații de secvențiere genetică, țări în care destui români aveau să își petreacă concediile amânate în urmă cu un an. Cât de dominantă? Cam în 68,3% de cazuri.

Alarmat, Centrul European pentru Prevenirea și Combaterea Bolilor lansa următorul avertisment: călătoriile nu sunt lipsite de riscuri. Mai mult, pe data de 5 august, în Marea Britanie erau deja diagnosticate 208.266 de cazuri cu Delta, în SUA 45.818 iar în Danemarca 15.847.

Se știa și la noi?

Se știa nu numai teoretic, ci și practic; Delta intrase în România începând cu luna iunie; până pe 20 iunie se înregistraseră deja 44 de cazuri iar pe 24 iunie primul deces.

Nu-i așa că parcă ne uităm la un film în reluare?

Când au apărut primele cazuri în Wuhan, refrenul general a fost: China e departe, Covid-ul e doar o răceală banală iar până ajunge la noi, ne plictisim așteptând.  N-am apucat să ne plictisim, a ajuns în trei luni.

Departe a fost și India, Delta s-a mișcat ceva mai încet decât Alpha, dar mult repede decât autoritățile noastre pe care le-a prins extrem de relaxate, din iunie și până în septembrie; nimeni nu a ținut cont de avertismentul european privind contagiozitatea și riscul ridicat de spitalizare.

Revenind, știau ai noștri de existența Deltei?

Știau.

De când?

Păi, probabil de când a apărut.

Ce au făcut pentru a preveni creșterea numărului de infectări și, în caz de eșec, pentru a pregăti rețeaua sanitară pentru o nouă confruntare cu armata Covid?

Hai să vedem.

Au comandat 120 milioane doze de vaccin la o populație de 19.200.000 de locuitori, adică în jur de 6 vaccinuri pe cap de locuitor, inclusiv pe cap de copil. Să fie pe bogăție, că tot românul plătește.

Au demarat o Campanie de vaccinare mai mult decât necesară, dar condusă de un obscur medic militar, de care nu a auzit nimeni, Valeriu Gheorghiță. Acesta a fost numit coordonator al Campaniei chiar de către președintele Johannis, tocmai pentru ca șeful statului eșuat să aibă control absolut, a se citi pentru a-și aroga meritele unui potențial succes. Nu se știe care au fost criteriile profesionale care au stat la baza desemnării lui Gheorghiță, cert este că, din acele motive numai de el știute, Johannis a desemnat un medic necunoscut să conducă cea mai importantă Campanie națională de vaccinare din ultimii 30 de ani și nu pe cel mai prestigios epidemiolog/infecționist al României, așa cum ar fi fost normal. Mesajul pro-vaccinare ar fi avut altă greutate dacă ar fi fost explicat și însușit de o somitate în domeniu, de un “independent” de companiile din BigPharma.

Mai departe.

Johannis l-a “uns” pe Gheorghiță în noiembrie 2020, Campania a început la finele lunii decembrie a anului 2020, așa cum s-a întâmplat în toată Europa. Până aici, nimic de obiectat din punct de vedere al sincronizării României cu restul statelor UE.

Mai mult, cu tot deficitul de credibilitate și de autoritate medicală a coordonatorului, Campania a mers destul de bine, adică românii au înțeles repede ce au de făcut, de fapt au înțeles că sunt pe cont propriu cam până la începutul lunii iunie a anului 2021, când numărul celor vaccinați a început să scadă vertiginos.

De ce tocmai în luna iunie, atunci când, primul deces cauzat de varianta Delta ar fi trebuit să devină un factor mobilizator? Ce s-a întâmplat?

O declarație și un eveniment.

În primul rând, pe fondul scăderii consistente a numărului de infectări cu varianta tradițională a virusului, Alpha, președintele Johannis s-a trezit vorbind și ne-a arătat ce înseamnă dictonul “gura bate fundul”. Pe 24 iunie, în ziua în care se reporta primul deces cauzat de varianta Delta, inutilul de la Cotroceni ne spunea: “Campania a fost un succes, practic am oprit pandemia”. Evident, primul deces cauzat de varianta Delta a trecut neobservat, România a exultat ca la un anunț de tipul – “the war is over!”

Când șeful statului ne spune cu emfază că “am oprit pandemia”, a se observa că el și-a asumat acest anunț spectaculos, nu Gheorghiță, tu, român disciplinat, care ai toată încrederea în onestitatea și seriozitatea nemțească a locatarului de la Cotroceni, ce faci? Pupi televizorul, salți de bucurie și nu te mai vaccinezi, pentru că, nu-i așa, am scăpat de nenorocitul de Covid.

Imediat după această declarație, rar s-a mai trecut de 10.000 de vaccinați/zi cu prima și a doua doză. Ca o comparație, pe 15 mai am avut 51.938 cu prima și 67.083 cu a doua, pe 1 iulie 9.672 cu 9.325. Deci, la 7 zile de la declarația președintelui, eram la o cifră de 5-6 ori mai mică decât cea înregistrată  cu doar o lună și jumătate în urmă.

Să punctăm și că la finele lunii iunie se vaccinaseră cu ambele doze 4.530.387 de români, iar la finele lunii septembrie, 5.353.033, adică doar 822.646 de români s-au vaccinat în lunile iulie, august și septembrie. Consecința biruinței asupra virusului.

Dacă cei cu atribuții directe în gestionarea pandemiei ar fi urmărit cu un ochi evoluția vaccinării și cu celălalt evoluția tulpinii Delta în Europa și-ar fi dat seama de pericolul aproape imminent care ne paște.

Din păcate, Campania de vaccinare, condusă de un medic necunoscut și lipsit de credibilitate, nu numai că nu a ajuns în mediul rural, dar nici nu a fost capabilă să demonteze informațiile negative, manipulările, fake-news-urile, și nici să răspundă onest la întrebări legitime, cum ar fi: vaccinații se mai infectează, mai transmit boala, mai mor dacă se infectează după ce se vaccinează, ce conține vaccinul, cum acționează, ce complicații pot apărea în urma vaccinării, ce efecte adverse are, ce efecte pe termen scurt și mediu, și ce efecte sunt preconizate pe termen lung, câți au murit după administrarea vaccinului și de ce, întrebări care, bine explicate de un profesionist, pot reduce neîncrederea.

Atunci când viața unui om este în joc, transparența trebuie să fie cuvântul de ordine. Trebuie să fii pregătit să vorbești la orice oră, despre orice, pentru că dacă nu vorbești tu, oficial, sau dacă nu știi ce să vorbești, atunci o fac alții. Iar alții au vorbit, vocea lor a acoperit-o pe cea a “specialistului” coordonator al Campaniei de vaccinare și pe cea a celui de la Cotroceni, iar restul îl cunoaștem.

Al doilea moment care a determinat nu numai scăderea numărului celor vaccinați, ci și relaxarea cvasitotală a fost campania electorală internă pentru președinția PNL.

Aceasta a început în momentul în care Florin Cîțu și-a anunțat candidatura.

Când, mai precis?

Pe 30 mai 2021.

Începând cu acel moment, candidatul-premier nu mai putea propune măsuri nepopulare, restrictive, întrucât acestea l-ar fi putut costa voturi în competiția cu Ludovic Orban. 

Ce măsuri se puteau impune în perioada de campanie internă a PNL, adică între lunile iunie-septembrie?

Printre altele, carantinarea tuturor românilor veniți din țările unde varianta Delta era deja predominantă, nunți, botezuri, paranghelii cu limite, nu Electric Castle, nu Untold, prezența mai subțire pe stadion și școala online.

Însă toate acestea ar fi făcut din Cîțu un personaj mai contestat, controversat și hulit decât a fost într-un final, și care nu ar mai fi apucat ziua de 25 septembrie în calitate de candidat.

Unii vor spune că aceste măsuri ar fi condus la contractarea economiei care duduia și creștea ca Făt Frumos. Într-adevăr, România a avut nevoie ca de aer redeschiderea tuturor sectoarelor de activitate, dar, repet, totul se putea face cu mai mult cap astfel încât, atunci când se va fi tras linie, țara să iasă pe plus doar la capitolul creștere economică, nu și la capitolul morți. Din păcate, relaxarea cvasitotală, motivată oficial de celebra revenire a economiei în V, în realitate aplicată doar pentru ca #echipacâștigătoare să fie simpatică și să preia partidul, s-a suprapus cu o contracție similară a campaniei de vaccinare,

               Acum, de dragul analizei, vom considera că această relaxare a fost totuși necesară înaintea Valului 4, după principiul, ne relaxăm, prindem putere, lansăm economia pe orbită, tragem aer adânc pe nări, ne luptăm și îl spargem pe Covid.

Dar cum? Cu ce?

Cu vaccinul?

Păi…Campania eșuase.

Bun, ce facem, ce alternative avem?

Suplimentăm paturile la ATI și nu numai, folosim stocurile Unifarm, verificăm toate spitalele la capitolul prevenirea incendiilor și…le distribuim doze de medicamente care pot salva vieți, cum ar fi: Remdesivir, Favipiravir și anticorpi monoclonali. Mai mult, punem pe piață Favipiravir, astfel încât și românii de rând să aibă acces la un tratament de succes, în faza de început a bolii.

Câteva calcule: o doză completă de Remdesivir costă 2.340 USD, o cutie cu 50 de tablete de Favipiravir este evaluată pe internet la 100 Euro iar o doză de anticorpi monoclonali este 2.000 de euro. 50.000 de doze de Remdesivir înseamnă aproape 120.000.000 dolari, 50.000 de doze de anticorpi monoclonali înseamnă 100.000.000 euro, iar 6.000.000 de tablete de Favipiravir, pe care Terapia Cluj a anunțat că le poate asigura până la finele lunii noiembrie, înseamnă 120.000 de cutii, adică 12.000.000 euro.

De unde bani?

Cel puțin din două surse: fie din tranșele alea mari de împrumuturi externe, care nu știm unde se duc, fie din banii alocați primarilor PNL după succesul #echipeicâștigătoare. De pildă, numai din ultimii se putea cumpăra, aproape toată cantitatea de mai sus. Dacă cele 50.000 de doze de anticorpi monoclonali s-ar fi distribuit în mod egal pe județe, s-ar fi salvat minimum 1.000 de vieți/județ.

Încă ceva.

Terapia Cluj a anunțat că are pe stoc 1,3 milioane tablete de Favipiravir. Pe stoc!!!

Le-ați văzut pe piață? Nici eu.

Dar știți ce am văzut? Niște medicamente rusești, aduse din Republica Moldova, care se vând pe sub mână, mai ceva ca în vremea răposatului.

În concluzie, Campania de vaccinare a fost un eșec, iar măsurile de pregătire în fața Valului 4 au fost sublime, doar că au lipsit cu desăvârșire. Iar pentru toate acestea există un singur vinovat, înghesuit, încolțit și blamat public: nevaccinații.

P.S. În tabel se pot observa mai multe marcaje: cu verde deschis sunt zilele cu cel mai mare număr de infectări, cu albastru sunt zilele cu cel mai mare număr de teste, iar cu verde închis sunt zilele cu cel mai mare număr de decese.

Însă, cel mai interesant este marcajul cu galben.

Pe 27 septembrie 2020 au avut loc alegeri locale, iar pe 25 septembrie 2021 alegeri pentru conducerea PNL.

Se poate observa că, la fix trei zile după cele două evenimente, numărul de infectări a crescut brusc; în anul 2020 a depășit 2.000 de cazuri și nu a mai scăzut decât sporadic, iar în anul 2021 a depășit 10.000 de cazuri și, la fel, a scăzut rar spre deloc.

Da, tot nevaccinații sunt responsabili și pentru această întâmplare întâmplătoare. Big time.