Crimele din Kazahstan alimentează conductele de gaz ale Europei

Pentru a-şi putea onora obligaţiile contractuale faţă de consumatorii europeni, Gazprom se bazează pe revânzarea gazelor importate din ţările Asiei Centrale.

Fără acces la gazele cumpărate la preţuri reduse din Turkmenistan şi Kazahstan, Rusia nu ar putea asigura fluxul necesar celor două conduce nord-europene (Nord Stream 1 și 2) sau pentru extensia conductei Blue Stream în Europa Centrală.

Din aceste motive, Moscova se opune cu înverşunare tendinţelor de emancipare a statelor CSI din Asia Centrală, care ar putea încerca să exporte hidrocarburi direct Occidentului fără implicarea Rusiei ca intermediar.

Pe de altă parte, așa cum știm, statele europene au ales să lucreze cu Rusia, alături de care au investit în actualele gazoducte, în ciuda sancțiunilor mai mult "de formă" al SUA.

Pe de altă parte, prin intermediul giganților energetici Chevron și Exxon, americanii sunt cuplați de peste 25 de ani la rezervele kazahe de hidrocarburi:

“ExxonMobil este implicată în Kazahstan de peste 25 de ani, în dezvoltarea, producția și transportul de petrol și gaze” confirmă site-ul companiei americane. Totodată, Chevron scrie că “deține 50% din compania mixtă Tengizchevroil (TCO)” și 18% din Karachaganak Petroleum Operating B.V. (KPO).

Americanii sunt asociați în aceste afaceri atât cu firme europene din domeniul energetic, precum Royal Dutch Shell și ENI, cât și cu rușii de la LukOil și kazahii de la KazMunaiGas. Și, așa cum ne amintim, compania KazMunaiGas (KMG) deține în România, încă din 2007, rafinăria Petromidia (Rompetrol) de la Năvodari, care generează nu mai puțin de 1,1% din PIB-ul țării noastre.

Cine face prețul gazului

Nu de puține ori însă, furnizorii au încercat să forțeze mâna rușilor pentru a obține prețuri mai mari pentru gazele pe care Gazprom le revinde Europei. Prețul “aurului albastru” este rezultatul unui lanţ de şantaje şi ameninţări între cei care au acces fie direct la zăcământul de gaze, fie la conducta de transport către beneficiarii finali.

Un bun exemplu este Nord Stream 2, construit în urma conflictelor dintre Rusia și Ucraina, pentru ca Gazprom să poată transporta gaze până în Germania, pe sub Marea Baltică, cu ocolirea Ucrainei. Evident, Ucraina s-a opus acestui proiect care-i generează pierderi în taxe de tranzit de 2 miliarde USD anual, însă n-a reușit să obțină sprijinul Europei iar gazoductul a fost finalizat anul trecut.

Încă din 2006 statele din Europa Centrală și de Est s-au arătat revoltate de negocierile secrete dintre fostul cancelar german Gerhard Schroeder şi președintele Putin,  care au decis să creeze conducta nord-europeană pe fundul Mării Baltice, direct din Rusia spre Germania, evitând astfel tranzitul prin Ţările Baltice şi Polonia.

Prin această mișcare, Germania a vulnerabilizat statele baltice și Polonia, lăsate fără marjă de negociere în fața rușilor, având în vedere că noile gazoducte nu le mai tranzitează teritoriile. Pe de altă parte, Germania a înțeles că nu-și poate permite să fie influențată de conflictele ruso-ucrainene, cât timp majoritatea conductelor de gaze către Europa tranzitau teritoriul Ucrainei.

În condițiile în care lucrurile s-au așezat din perspectiva distribuției, Germania reușind să se aprovizioneze direct de la Gazprom, și de aici și alte state europene, singura problema a rușilor o reprezintă furnizorii externi: Turkmenistan, Uzbekistan și Kazahstan.

“Prin unirea eforturilor noastre, ale Gazprom și partenerilor săi din Turkmenistan, Kazahstan și Uzbekistan, am convingerea că toți consumatorii, pentru mulți ani de acum înainte, vor beneficia de avantajele gazului natural, cel mai prietenos combustibil cu mediul înconjurător” a transmis Alexey Miller, șeful Gazprom, în septembrie 2007, la aniversarea a 40 de ani a sistemului de alimentare cu gaz din Asia Centrală.

Crimele gazului

Pe data de 2 ianuarie, în orașul orașul Zhanaozen din regiunea Mangystau, au izbucnit o serie de proteste generate cel puțin aparent de decizia guvernului de a ridica limita prețului la gazele naturale lichefiate (GPL).

Pânâ acum, în Kazahstan prețul gazului lichefiat era plafonat, dar conform declarațiilor oficialilor din această țară, prețurile controlate de stat au făcut ca producția de GPL să devină nefezabilă.

Încă din 2019 autoritățle au decis ca GPL-ul să fie tranzacționat printr-un sistem electronic, încercând astfel o liberalizare a prețului. Așa s-a ajuns ca la finalul anului 2021 costul la care populația cumpără acest produs să fie aproape dublu față de 2019.

Și, având în vedere că aproximativ 90% dintre mașinile aflate în circulație în Kazahstan funcționează pe GPL, populația resimte prețul crescut al GPL-ului și-n costul celorlalte produsele de larg consum.

“Masacrul din Zhanaozen” s-a repetat

Nu este pentru prima dată când în Zhanaozen au loc proteste masive soldate cu victime. În decembrie 2011 zeci de muncitori au fost împușcați pe străzile acestui oraș, în timpul unor proteste declanșate din pricina salariilor mici și a condițiilor grele de muncă.

Ca și acum, și atunci s-a trans în plin în manifestați, evenimentele fiind cunoscute public  ca “Masacrul din Zhanaozen.”

Timp de 30 de ani, începând cu 1989, Kazahstanul  a fost condus de dictatorul Nazarbaev, care a demisionat pe 20 martie 2019, la vârsta de 79 de ani. Se sepune că ulterior, Nazarbaev l-ar fi lăsat la conducerea statului pe actualul dictator Tokaev, absolvent al Institutului de Relații Internaționale de la Moscova.

Iar dacă în România facturile la gaz au crescut, e bine de știut că forțele de securitate din Kazahtan au împușcat mortal 164 de persoane, și în jur de 6000 au fost arestate și urmează să fie condamnate.