Cine a fost la început: Muraru sau Johannis?

Sigur, s-ar putea spune că respectivul parlamentar a vorbit în nume personal. Numai că, la o privire mai atentă, este posibil ca acesta să fi fost doar un ecou al adevăratei voci care vrea în mod real scoaterea AUR în afara legii, VOCEA pe care nimeni din PNL nu își permite să o tamponeze, motiv pentru care toți liderii, mai mari sau mai mici, au tăcut mâlc și au îmbrățișat tacit o solicitare desprinsă parcă din România anului 1947.

Liberalul care și-a asumat public demersul iliberal este Alexandru-Iulian Muraru, un cvasi-necunoscut aflat la primul său mandat de patru ani în Camera Deputaților. Mai cunoscut este însă fratele său, Dan-Andrei Muraru, fost consilier al președintelui Johannis în perioada 2014-2020, actualmente ambasador al României la Washington.

Pentru unii, doar această simplă asociere este suficientă pentru a spune răspicat că Johannis este VOCEA. Pentru alții este nevoie și de ceva concret, palpabil, din care să rezulte influența președintelui fie în cariera politică, fie în cea profesională a domnului Alexandru-Iulian Muraru, precum și recunoștința veșnică a acestuia din urmă față de binefăcătorul său de la Cotroceni.

Așadar, să intrăm puțin în “meandrele concretului”, de pildă, în poziționarea sa pe lista de candidați ai PNL Iași pentru Camera Deputaților la alegerile din 2016 și 2020. Astfel, în urmă cu patru ani, domnul Muraru s-a aflat pe poziția 4, după Marius Bodea, Dumitru Oprea și Costel Alexe. La prima vedere se poate spune că, prin prisma acestui loc 4, neeligibil, Alexandru-Iulian nu a beneficiat de vreun sprijin frățesco-prezidențial. Numai că, în anul 2016, locul 4 pe lista de candidați pentru Camera Deputaților era considerat ori ultimul, ori penultimul loc eligibil în toate organizațiile mari ale PNL din țară. Cu alte cuvinte, cine era pe locul 4 avea mandatul de parlamentar în buzunar, doar că, scorul execrabil obținut de PNL la nivel național a încurcat multe socoteli, iar mulți “eligibili” au rămas pe dinafară, cum este și cazul “eroului” nostru. Deci, în 2016, în al doilea an din primul mandat al domnului Johannis, domnul Alexandru-Iulian Muraru a fost eligibil numai că, vorba mentorului fratelui său, a avut ghinion.

Pentru ca acest ghinion nu cumva să se perpetueze și în anul 2020, organizația Iași i-a făcut pârtie iar fratele ambasadorului a fost propulsat direct pe poziția 1. Unii muncesc de le sare basca și tot nu sar de pe 4 pe 1 în patru ani de zile, însă atunci când numele tău deschide ușa de la Palat, totul se simplifică.

Pentru cine nu vede spectrul lui Johannis peste evoluția politică a domnului Alexandru-Iulian Muraru, există ceva mai la vedere în activitatea sa profesională.

Imediat după alegerea marelui sas în funcția de președinte al României, în luna decembrie a anului 2014 actualul deputat liberal a fost numit membru titular al Consiliului de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune, unde a stat bine mersi până în anul 2020, cu o întrerupere de câteva luni.

Nu s-a îmbogățit din această poziție. De pildă, în anul 2016 a câștigat 35.490 lei, echivalentul a 3.000 de lei rotunjiți, pe lună, adică nici mult, nici puțin. Numai că, în același an, în calitate de cercetător științific și profesor asociat al Facultății de Filosofie și Științe Social Politice, din cadrul Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, deputatul liberal a fost recompensat cu suma de 26.681 lei. Adică, din sinecura de la SRR a câștigat mai mult decât din activitatea sa principală de cadru universitar. Ce sau cine îl recomanda pe domnul Alexandru-Iulian Muraru în decembrie 2014 pentru această funcție? Nu ne vine altceva sau altcineva în minte decât fratele său, consilierul președintelui României.

Am văzut mulți profesori universitari, cu o carieră didactică impresionantă, care și-au dorit să facă mai mult pentru societate, dar pentru că nu au cunoscut sau nu au stat pe lângă cine trebuie, au rămas, cel mult, la catedră. De data aceasta, putem spune că domnul Alexandru-Iulian Muraru a fost un norocos.

Revenind la povestea noastră, cum AUR este singurul partid care i-a șifonat bine aura de monarh luminat, prin demararea procedurii de suspendare și a campaniei de strângere de semnături, era cumva de așteptat ca Johannis să nu uite și să nu ierte. Pe lângă subordonarea totală a statului român, vasalul Berlinului ține foarte mult și la imaginea sa de uns virtual în scaunul de la Cotroceni.

Așadar, avem în față două variante: fie domnul deputat Alexandru-Iulian Muraru a fost ecoul explicit al lui Klaus Johannis, fie a fost chiar vocea originală, știind că “binefăcătorul” său agreează ideile totalitare sau dorind fie să se bage puțin în seamă, după modelul, “șefu’, veți avea o scamă!”, fie să îi mulțumească pentru grija ce le-o poartă atât lui, cât și fratelui său.

Ce nu pricepe însă paralamentarul liberal este că acest tip de atac nedemocratic nu face altceva decât să întărească AUR, să îi strângă și mai bine pe membri și simpatizanți în jurul liderilor și în jurul partidulul. Așa cum Johannis și Cîțu au lucrat din plin în anul 2021 la creșterea PSD, la fel se pare că se întâmplă și acum, în anul 2022, doar că în locul lui Cîțu este Muraru, iar în locul PSD este AUR.

Și uite cum, sindromul Dragnea, cel care și-a prăbușit partidul în doar doi ani de guvernare, pare a fi un fel Covid al politicii românești, transmisibil prin aerul rarefiat al puterii totale.