EDITORIAL. Generalul Ciucă - între “Ordon!” și “Ordonați!”

După ce și-au îngropat partidul în urmă cu șase luni de zile, liberalii au început să dea pământul la o parte și să înceapă procedura de resuscitare. De ce sunt disperați să îl și să se salveze este evident, dar de ce au ținut morțiș să îl îngroape este o întrebare care încă #rezistă.

Orice român putea spune că Florin Cîțu este complet nepotrivit atât pentru funcția de premier, cât și pentru cea de șef de partid. Nu și președintele Klaus Johannis, nu și cele mai multe organizații județene ale PNL, nu și cei mai mulți delegați ai Congresului din 25 septembrie 2021. Ce au văzut ei în Cîțu și nu au văzut decât vreo 10% dintre români, capitalul de simpatie al fostului premier și lider liberal, numai ei știu. Sau poate că nu au văzut absolut nimic, ci doar au ascultat de o voce, au executat un ordin: “Cîțu președinte!”

Evident, această voce nu putea să vină decât de pe muntele Olimp al politicii românești, Palatul Cotroceni. Tot de-acolo, în 2011 s-a auzit: “Boc președinte!”, și trei sferturi din Partidul Democrat Liberal s-a executat și l-a executat pe Vasile Blaga.

În 2011, Partidul Democrat Liberal devenise o umbră cocoșată a Partidului Democrat din anii 2003-2004, partid care se lua la trântă, parte în parte, cu tot ceea ce însemna Regimul Iliescu-Năstase. În nici 10 ani, cea mai efervescentă formațiune politică din România se metamorfozase într-o structură fără coloană vertebrală, un apendice al președintelui Traian Băsescu. Ascultarea de Zeus era literă de lege.

Ei bine, liberalii din urmă tot cu vreo 10 ani aduceau foarte mult cu foștii democrați – PNL din 2011 era precum acel PD din 2004, un partid dinamic, contondent, imposibil de controlat de o singură voce, fie ea și a liderului Crin Antonescu.

Cum de PNL din 2021 a ajuns precum PDL din 2011 poate fi explicat tocmai prin amestecarea pedigree-ului liberal cu cel democrat-liberal. S-au amestecat atât de bine încât verticalitatea ce rezultă din liberalismul pur-sânge s-a topit în supușenia de tip democrat-liberal.

Să ne reamintim că pentru debarcarea lui Ludovic Orban s-a pus în scenă o întreagă piesă de cel mai prost gust, un scenariu ieftin de simulare a democrației care a durat aproximativ trei luni de zile. Pentru executarea lui Cîțu a fost nevoie de 24/48 de ore. Evident că pentru mazilirea lui Orban se putea proceda la fel, doar că de amorul imaginii publice liberalii au simulat democrația de partid, simulare care i-a coborât la 18% în toate sondajele de opinie.

Da, au simulat, pentru că, din păcate pentru ei, dar și pentru sănătatea scenei politice românești, PNL nu mai este un partid democratic, ci este un partid de ordin.

Foarte probabil ca vremurile în care liderii celor mai mari partide din România să fie aleși prin alegeri libere, democratice, să fi trecut. Foarte probabil ca liderii de azi și de mâine ai PNL și PSD să fie emanația unor directive.

Nu trebuie să fii prea înțelept pentru a putea desluși melanjul dintre influențele externe și cele informativ-operativ interne în alegerea liderilor de partid și nu numai.

Dar oare este bine așa?

Teoretic da, dar cu o condiție esențială: cât timp imixtiunea factorilor externi vizează asanarea partidelor și chiar a statului de mizeria de toate felurile și nu controlul, aceasta este binevenită. Invers, este toxică și repugnantă.

Indiferent de numele și cetățenia celui care a dictat, ghilotinarea lui Cîțu este o veste bună pentru PNL.

Chiar dacă Nicolae Ciucă este un veritabil corp străin parașutat la conducere, alura de om serios, nu de Superman în izmene, poate fi un element suficient pentru stabilizarea partidului. Cu o condiție: ca toți liderii să guverneze local și central pentru țară, nu pentru propriile interese sau pentru cele străine.

Tocmai rigoarea sa militară, care ar trebui să fie dublată de patriotismul caracteristic uniformei cu epoleți, ar putea aduce un început al asanării clasei politice în general și al PNL în particular. Sigur, cât timp #echipacâștigătoare, cea care a aruncat România în haos pentru Cîțu președinte, rămâne pe loc, Nicolae Ciucă nu va fi reformatorul, ci izolatul de la Palatul Victoria.

Dacă însă așa-zisa alegere a sa în funcția de președinte al PNL vine la pachet cu un plan de reformă internă, de promovare a unor oameni noi, competenți, cu pedigree educațional și profesional, atunci am putea asista inclusiv la un reviriment al formațiunii descendente din Brătieni. Pentru că, în fapt, aceasta este principala miză a executării lui Cîțu: revenirea partidului la un 26-28% până în anul 2023, atunci când rotativa Alianței cu PSD presupune schimbarea culorii politice a premierului.

Cu un PNL stabilizat la 26-28%, procesul verbal de predare-primire a funcției de prim-ministru s-ar face la o diferență mult mai mică între cele două partide, diferență surmontabilă până la alegerile din anul 2024.

Chiar dacă la orizont se întrezărește deja o Alianță de guvernare PNL-PSD și din 2024, important este cine va fi vioara întâi, adică cine va avea președintele României și cel puțin un serviciu secret. La cum arată astăzi lucrurile, răspunsul este simplu: PSD. Așa că, miza unei bune guvernări în acest an ar putea fi sinonimă cu revirimentul PNL pe toate planurile: local, parlamentar, prezidențial.

Nicolae Ciucă se află între “Ordon!” și “Ordonați!”, între a dispune, pentru că are această putere, reformarea și asanarea PNL pe criterii de competență și profesionalism, de a guverna pentru țară și români, și de a bate din călcăie în fața grupurilor de interese, de partid, de sistem și externe, care salivează la puținul nefurat și nevândut.

Până acum, premierul a trecut prea puțin șifonat peste scandalul de plagiat, semn că Sistemul este cu el. Rămâne de văzut ce va face atunci când Sistemul îi va cere/ordona ceva.