Nouă luni de la incendiul Spitalului de Infecțioase: “Nu spital nou, nu consolidare, nu modular”

Au trecut nouă luni de când ȘAPTE oameni au murit în incendiul care a cuprins secția de Terapie Intensivă. Nouă luni de când primarul Vergil Chițac ne transmitea cu cinism “Vaccinați-vă cu toții pentru a nu ajunge în astfel de situații”.

Nouă luni de promisiuni repetate că în unitatea medicală se lucrează și că se va redeschide “în curând”. Nouă luni de când am fost “amenintați” cu investiții, modular, spital nou, etc.

 
Nouă luni de minciuni.

“Că au trecut aproape nouă luni și nu s-a făcut prea mare lucru în spital, cunoaștem... Că autoritatea publică locală a preferat în schimb, să aloce fonduri generoase pentru beculețele și luminițele de Crăciun, cunoaștem...mai nou pentru montarea unor ceasuri stradale, absolut inutile; pentru organizarea unui bâlci cu muzichie ieftină, pe bani mulți, cunoaștem și asta....Toate într-un oraș care are nevoie de atât de multe alte lucruri esențiale, vitale și nu de acestea cu care se ocupă municipalitatea... Formă fără fond! Spre care și-au canalizat energia, mai marii care conduc soarta orașului! Oare de ce, mă întreb? De ce s-ar ocupa cu așa ceva? O fi vorba de vreun paraîndărăt? Nu se poate, nu cred așa ceva...exclus! Oamenii sunt corecți, de bună credință...poate că atâta or putea domniile lor...
Dar pentru numele lui Dumnezeu, până când?

Până când atâta aroganță față de noi, constănțenii? Până când vom mai suporta? Toate aceste lipsuri?”, scrie pe pagina sa de facebook medicul infecționist Cora Mitroi-Maxim.

Întrebări fără răspuns, lipsă de transparență, deși câteva sute de oameni au ieșit în stradă pentru a cere redeschiderea Spitalului Clinic de Boli Infecțioase.

Dr. Mitroi-Maxim a fost singura voce din zona medicală care a vorbit constant despre acest subiect: “Într-un oraș binecuvântat care ar putea să înflorească dacă doar s-ar face un pic mai mult... Și ce ar trebui să ne mai revolte pe noi toți e că nici nu pare să se întrevadă ceva mai bun pentru viitorul apropiat! Din nicio perspectivă! Deși...de promisiuni nu ducem lipsă.

Iar despre Infecțioase...Nu spital nou, nu consolidare, nu modular...Pare-se că modularul e pe la mediu...urmează sa vină! Dar când?? Poate până voi ieși eu la pensie, voi vedea și modularul căci spital nou de infecțioase, nu cred.

Toată această situație e jignitoare la adresa noastră, a oamenilor cinstiți care trăiesc în acest oraș (mă rog, un fel de a spune că trăiesc...își duc zilele, mai potrivit a zice), plătitori de taxe și impozite, cărora ni se refuză în continuare niște drepturi elementare: printre care și drepturi depline la sănătate! Dreptul meu, atât ca bolnav care nu are unde să se interneze continuu în specialitatea de infecțioase, la nevoie... cât și dreptul meu, ca medic care nu prea mai are unde să muncească, darămite să își atingă potențialul maxim. Da, la acest moment, consider că infecționiștii Constanței involuează cu fiecare zi care trece și în care spitalul rămâne închis!

Prin lipsa de acțiune rapidă și promptă, prin lipsa de viziune, prin incompetența crasă a celor care dispun de viețile noastre, până la urmă...după nouă luni, suntem în punctul în care așteptăm...nu știu exact ce anume...tablourile electrice sau Dumnezeu știe ce! Probabil că vor invoca mâine, poimâine războiul...din cauza căruia, aprovizionarea cu materialele necesare or întârzia! Nu știu. Ceea ce știu cu certitudine e că am decis să nu mai ies vreodată la vot! Pentru ce?!

Ne învârtim în același nonsens, de atâta amar de vreme, mereu în speranța că viitorul poate va fi mai bun! Am obosit să tot aștept.
Noapte bună, Constanța! Deși dacă mă gândesc bine, cred că ar cam trebui să ne trezim!”