EDITORIAL. Ziua Mariei vs. Ziua Marinei?

În fiecare an, pe 15 august, întreaga sulfare creștin-ortodoxă își prăznuiește Mama din ceruri, mai precis Adormirea ei, adică mutarea sa de la noi în Împărăția lui Dumnezeu. I se mai spune Adormire din două motive: după Învierea Mântuitorului, moartea însăși devine un somn din care toți ne vom trezi atunci când Sfântul Arhanghel Mihail va suna ultima trâmbiță dinainte de Înfricoșătoarea Judecată; moartea Preacuratei Fecioare Maria este literalmente o scurtă adormire întrucât, după doar trei zile de la așezarea sa în mormânt, ea va învia și va fi ridicată la Cer cu tot cu trupul îndumnezeit.

Acesta este și unul dintre motivele pentru care Adormirea Maicii Domnului mai poartă denumirea și de Paștile de Vară. Da, marele Praznic Împărătesc din august aduce mult cu cel al Învierii Domnului din aprilie-mai.

Prin ce anume?

De pildă, prin pătimire. Precum cea a Mântuitorului, întreaga viață a Fecioarei Maria este o jertfă adusă neamului omenesc, jertfă ce va culmina cu teribila suferință prin care va trece atunci când își va vedea Fiul batjocorit și răstignit pe Cruce. Dreptul Simeon îi va prooroci că prin sufletul său va trece sabie, doar că, de-a lungul vieții sale pământești, prin inima care cuprinde toată omenirea vor trece mai multe săbii ale durerii cauzate de prigoana la care va fi supus Mântuitorul. Chiar dacă va trăi bucuria bucuriei la vederea Fiului Înviat din morți, chiar dacă va ști limpede că Cel care a luat trup din trupul ei S-a întors de unde S-a pogorât pentru a ședea de-a dreapta Tatălui, ca orice mamă iubitoare de fii inima ei va tânji, se va răni în fiecare zi de dorul Lui, până în ziua în care Sfântul Arhanghel Gavriil îi va vesti reunirea cu El.

Apoi, prin moarte. Amândoi gustă din ea doar trei zile. De pe Cruce, Fiul Își dă sufletul îndumnezeit în mâinile Tatălui; la Adormire vine personal, în chip tainic, pentru a primi sufletul Preacuratei Sale Maici în propriile mâini, așa cum, odinioară, El fusese purtat pe brațele ei atât la Naștere, cât și după coborârea de pe Cruce.

În fine, prin Înviere. Iisus Hristos învie a treia zi din morți, ca Împărat al cerului și al pământului, Cel care este însăși viața și are putere nebiruită asupra morții; tot în a treia zi, Maica Lui este înviată de El cu același trup, transfigurat, îndumnezeit, cu care El a înviat și vom fi toți înviați în ziua cea de pe urmă. La Învierea Domnului, Sfântul Apostol Petru se apleacă și vede mormântul gol al Mântuitorului, la Adormirea Născătoarei de Dumnezeu scena este identică, însă cu alt martor: Sfântul Apostol Toma.

Importanța acestei zile în iconomia mântuirii este deosebită întrucât, după Adormirea, Învierea din mormânt și ridicarea cu tot cu trup în Împărăția cea Veșnică, Maica Domnului este așezată peste toți sfinții și peste toate puterile cerești, devenind astfel cea mai puternică mijlocitoare a noastră la tronul lui Dumnezeu.

În istoria omenirii, Preacurata Fecioară Maria și-a câștigat titulatura de ocrotitoare a marinarilor, de unde și obiceiul de a celebra Ziua Marinei tot pe 15 august. Numai că, din păcate, această Zi a Marinei, prin fastul cu care este celebrată și atenția aproape exclusivă care i se acordă, tinde să treacă în planul secund adevărata zi de celebrat, adevărata sărbătoare, pe adevărata protectoare a tuturor celor pentru care marea este a doua casă.

Alături de autorități, mii de oameni participă la festivitățile ocazionate de Ziua Marinei, în timp ce, în paralel, în toată Biserica Creștin Ortodoxă se slujește Sfânta Liturghie închinată Adormirii Maicii Domnului.

Ce greșit aici? Oare nu spune Mântuitorul “să dăm Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”? Ba da, și tocmai pentru că acest lucru ni-L spune Însuși Domnul, ierarhia prăznuirii oricărei zi sfinte ar trebui să înceapă cu Liturghia cerească și să fie urmată de veselia pământească, nu invers.

Evident, nu este prima mare sărbătoare creștină a cărei semnificație tinde să treacă într-un plan secundar; de ani buni între Nașterea Domnului și Moș Crăciun, Învierea Domnului și Iepuraș, se duce o competiție, acea competiție despre care însuși Mântuitorul avertiza omenirea spunând: “nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui mamona”, ultimul fiind duhul material și stricat al acestei lumi, care tinde să ia fața Celui Veșnic și Sfânt.

În cea mai virulentă critică adresată cărturarilor și fariseilor, cunoscută și sub numele “Cele opt vai-uri”, după ce îi numește nebuni și orbi pentru că puneau mai mult preț pe cele lumești decât pe cele cerești, Mântuitorul îi întreabă succesiv: “Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul? […] Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?”

An de an, la fiecare mare sărbătoare creștină, care se pierde printre cele lumești, poate fi ridicată o întrebare similară: ce este mai mare, ziua sau cel/cea care sfințește ziua?

Așadar, luând aminte la cele spuse de Fiul lui Dumnezeu, la ceas de mare Praznic Împărătesc se cuvine ca, mai întâi, să ne închinăm Mamei noastre din ceruri, să o rugăm să ne apere de tot răul, să îi păzească pe marinarii noștri cei frumoși alături de care să petrecem, cu măsură și bună cuviință, restul zilei.