EDITORIAL. Multă politică, puţin fotbal

De la primele transferuri intercluburi şi odată cu redimensionarea fenomenului, atunci când numărul suporterilor a început să crească precum Făt Frumos iar casele de pariuri l-au văzut ca pe un nou El Dorado, unii au înţeles că fotbalul poate deveni un mijloc de a face mulţi bani, inclusiv negri. Odată cu surclasarea tuturor celorlalte sporturi şi cucerirea întregii lumii, alţii l-au folosit pentru a-şi crea un (re)nume naţional sau internaţional, cu utilitate universală, inclusiv politică. Magnatul Silvio Berlusconi, ajuns premier al Italiei nu ca urmare a succesului său în afaceri, cu accente dubioase, ci după ce a transformat AC Milan într-o forţă mondială, este cel mai elocvent exemplu.

Recent, de la utilizarea lui pentru bani sau politică mai mult pe persoană fizică, sportul rege a trecut într-o altă fază, care nu are niciun fel de legătură cu esenţa lui: promovarea unei agende, a unui curent politic. A început cu “Black Lives Matter” şi a culminat cu “One Love”, două mesaje al căror conţinut este, în esenţă, denaturat. “Black Lives Matter”, pentru că, în fapt “All Lives Matter”, iar “One Love”, pentru că, în fapt, Bob Marley, cel de la care s-a inspirat sloganul pro-LGBT, vorbeşte despre iubirea firească, frăţească, planetară, ca principală armă de luptă împotriva răului. Două mesaje răsucite, după o singură agendă politică, cea progresistă.

Şi totuşi, este oare fundamental greşit să foloseşti cel mai popular sport din lume pentru a transmite anumite mesaje? Nu, nu este, cât timp acestea se referă la problemele grave ale omenirii.

De pildă, “One Love”, controversatul mesaj de susţinere a drepturilor comunităţii LGBT, care a suscitat discuţii aprinse şi a surescitat o parte a naţionalelor participante la Campionatul Mondial din Qatar, pe lângă faptul că, aşa cum am arătat mai sus, este răstălmăcit, nici nu reprezintă o problemă planetară, dar poate deveni prin aplicarea lui.

Cum aşa?

Legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex este un atac la temelia normală şi morală a omenirii, la acea Lege a firii lăsată de Dumnezeu, la familia tradiţională alcătuită dintre un bărbat şi o femeie. Dacă la aceasta adăugăm adopția copiilor de către cuplurile LGBT, ideologia de gen, studiul educației sexuale în școli din clasele primare, ni se devoalează în toată splendoarea agendă politică asumată de toate partidele progresiste, în frunte cu administraţia Biden.

Aşadar, în Qatar, fotbalul în loc să fie doar fotbal, s-a transformat în tribună politică, a devenit un vector de propagandă al unui curent îmbrăţişat de anumite formaţiuni politice, inclusiv din România.

Sunt drepturile comunităţii LGBT o problemă fundamentală a omenirii?

Nici vorbă.

Ce s-ar fi potrivit cu adevărat în locul mesajului “One Love?”

De pildă, “Stop the War”, cu direcţie nu doar către războiul din Ucraina, ci către toate conflictele armate, dar mai ales către războiul cel de fiecare zi, dintre noi.

Apoi, dacă tot ne pasă de Pământul pe umărul căruia plângem cu lacrimi de crocodil, ar fi mers la marele fix “Save the Earth”. Şi dacă tot am fi dorit să atragem atenţia asupra unui fenomen care face an de an milioane de victime nevinovate, s-ar fi potrivit “Support Life/Pro Life” sau “Feed the World/Stop de Hunger”.

Între război, avort, foamete şi distrugerea pământului, pe de o parte, şi drepturile LGBT pe de altă parte, nişte minţi (i)luminate s-au gândit că ultimele sunt mai importante. Jenant, nu?

Ştim, vedem că fotbalul este astăzi parazitat de interese financiare. Deja se discută de un jucător a cărui valoare ar putea ajunge la un miliard de euro. Da, la 1.000.000.000 euro, în condiţiile în care, în timp ce dumneavoastră citiţi aceste rânduri, zeci de copii mor de foame în Yemen.

Pentru ce să-l pui şi în slujba politicului, să îl subordonezi unui curent care nu aduce progres, ci regres, care face întuneric, nu lumină? Doar pentru că New World Order trebuie instaurată cu orice preţ, doar pentru că omenirea, cu tote defectele ei, trebuie resetată, dar nu în bine, ci în rău?

Totuşi, să nu disperăm.

Chiar dacă regele sportului începe să îşi plece capul, noi să ne punem speranţa în singurul Rege al regilor, Împărat al împăraţilor, Domn al domnilor, care nu peste multă vreme se va naşte în peştera din Betleem. El este singura ancoră a lumii în oceanul învolburat al progresismului.

P.S. Protestul naţionalei Germaniei faţă de regulile qatareze de interzicere a propagandei LGBT va rămâne în istoria fotbalului mondial mai mult ca simbol al ruşinii, decât ca mesaj progresist.

De ce?

Pentru că atunci când faci politică pe teren, sportul te pedepseşte. Aşa cum, atunci când calci în picioare legea firii, este de aşteptat ca firea să reacţioneze.