EDITORIAL. Tot înainte spre…Marea Resetare?
-
Mihai PetrePostat: 17.02.2023

Anul 2023 a început cu vești excelente pentru comunitatea LGBTI din Europa și proaste pentru susținătorii familiei normale, tradiționale, rodul firesc al comuniunii bărbatului cu femeia. În luna ianuarie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în cazurile Fedotova și alții vs. Federația Rusă, respectiv Macaté vs. Lituania în favoarea reclamanților, cu urmări pentru toate statele semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Haideți să vedem, pe scurt, despre ce este vorba și, mai ales, cum va fi România afectată de aceste Decizii.
În prima speță, la sesizarea făcută de trei cupluri gay, unul masculin și două feminine, Curtea a constat că, „prin refuzul oricărei forme de recunoaștere și protecție legală pentru cuplurile de același sex”, Federația Rusă a încălcat articolul 8 din Convenția mai sus menționată. În plus, „având în vedere jurisprudența sa consolidată printr-o tendință clară în curs în statele membre ale Consiliului Europei, Curtea a confirmat că, în conformitate cu obligațiile lor pozitive în temeiul Articolului 8 din Convenție, statelor li se cere să ofere un cadru legal care să permită cuplurilor de același sex să li se acorde o recunoaștere și o protecție adecvată a relației lor”.
Pe scurt, mai devreme sau mai târziu, toate statele semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, inclusiv România, trebuie să găsească o formulă prin care legalizeze relațiile dintre persoanele de același sex; în caz contrar, toate se vor trezi cu procese gata pierdute la CEDO, cu amenzi și, cine știe, chiar cu sancțiuni politico-financiare din partea structurilor europene susținătoare ale curentului progresist.
Întrucât, în cazul Fedotova vs. Federația Rusă, Curtea nu a indicat în mod explicit căsătoria ca formulă universală de recunoaștere și protecție legală pentru cuplurile de același sex, se presupune că una dintre variantele pe care statele UE vor fi obligate să și le însușească va fi cea a parteneriatului civil care, evident, va ține loc de certificat de căsătorie, cu toate obligațiile, dar mai ales drepturile care izvorăsc din el.
Așadar, voința Parlamentelor sau a Guvernelor statelor membre UE, care ar „îndrăzni” să considere, prin lege sau prin constituție, că familia tradițională este singura uniune firească dintre două persoane, devine irelevantă; așa cum, încet și sigur, însăși însăși suveranitatea în interiorul UE pare să devină irelevantă.
Drept este că, în Federația Rusă, nici legislativul și nici executivul nu au schițat nici cel mai mic gest de toleranță cu privire la însăși existența minorităților sexuale. În plus, comunitatea LGBTI este violent prigonită iar membrii săi întâmpină reale probleme de integrare în societate. Totuși, decizia în cazul Fedotova vs. Federația Rusă, influențată de stigmatizarea și persecutarea persoanelor a căror indentitate sexuală, orientare sau practică sexuală diferă de restul majorității în țara condusă cu mână de fier de Vladimir Putin, nu ar trebui să devină un instrument coercitiv pentru restul statelor Uniunii Europene, unde așa cum există dialog, toleranță și acceptare pentru comunitatea LGBTI la nivel de societate, așa ar trebui să existe și libertate de reglementare a conceptului de familie la nivel de autoritate. În plus, acolo unde „toleranța” este legalizată cu forța, efectul pe orizontală va fi taman invers.
Cel de-al doilea caz, Macaté vs. Lituania, se referă la etichetarea unei cărți de basme, inițial retrasă de pe piață, ca fiind dăunătoare copiilor sub 14 ani din cauza conținutului LGBTI. Cartea, scrisă de o lesbiană și publicată în anul 2013, este alcătuită din șase povestioare ilustrate și destinate copiilor de 9 ani. Dintre acestea, două se referă la relații și căsătorii între persoanele de același sex; într-una dintre ilustrații, o prințesă și fiica unui cizmar dorm una în brațele celeilalte, după nunta lor.
CEDO a apreciat că etichetarea cărții drept potențial dăunătoare copiilor sub 14 ani încalcă Articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a amendat autoritățile lituaniene cu 12.000 euro. Spre deosebire de cazul Fedotova vs. Federația Rusă, Curtea nu a mai cerut imperativ statelor semnatare să accepte propaganda LGBTI în școli, însă i-a făcut pârtie reținând că „nu există dovezi științifice – după cum au confirmat diverse organisme internaționale – pentru a sugera că simpla mențiune a homosexualității sau dezbaterile publice despre statutul social al minorităților sexuale ar afecta negativ copiii”.
Așadar, în contextul înaintării curentului progresist de la Vest la Est precum soldatul rus, dar în sens invers, se pare că întrebarea nu este dacă, ci când vor fi obligate toate statele UE să se alinieze la această agendă care, în mare măsură, este una otrăvită.
Cine credea că vom avea timp să ne tragem sufletul după pandemia de Sars-CoV-2, războiul din Ucraina și inflația galopantă, s-a înșelat. Marea Resetare continuă, lumea pe care o știam se întoarce, încet dar sigur, cu fundul în sus; anormalul ia locul normalului, imoralul înlocuiește moralul; iar îndrăznești să comentezi ceva împotriva curentului progresist - bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, bărbat de gen feminin, femeie de gen masculin, bărbat sau femeie de gen neutru, schimbarea sexului copiilor de la cele mai fragede vârste, părinte 1, părinte 2 în loc de mamă și tată, educație sexuală în ciclul primar și gimnazial, politici agresive pro-avort și nu pro-viață, desacralizarea Bisericii, etc. – ești automat tarat ca fiind retrograd, homofob sau chiar putinist.
Totuși, cât se mai poate vorbi liber, cu toată toleranța ce rezultă din perceptul biblic al iubirii aproapelui, dar nu și al păcatului, trebuie spus ferm și fără de patimă: normal și moral este cuplul alcătuit dintr-un bărbat și o femeie, așa cum a binecuvântat Însuși Mântuitorul Iisus Hristos la nunta din Cana Galileii; normal și moral este ca propaganda LGBTI să stea la ușa școlii, așa cum ar trebui să stea propaganda de orice fel; normal și moral este ca agenda progresistă să fie ținută la periferia legii, așa cum orice toxină ar trebui ținută de însăși Legea firii.

Mihai Petre
Și-a început activitatea ca jurnalist în anul 1993, la Radio Costinești Constanța, apoi, un an mai târziu, la Radio Pro FM Costinești; după anul 1995, a făcut parte din echipa celui mai ascultat post de radio național și local, Radio Contact, și.a încheiat cariera radiofonică la Uniplus Radio în anul 2000. A trecut prin redacția ziarului Observator, a fost editorialist al cotidienelor Ziua de Constanța și România Liberă - ediția de Dobrogea. A continuat ca purtător de cuvânt al Prefecturii între anii 1998 și 1999 și al Consiliului Județean între 1999 și 2004. A bifat in carieră funcții precum șef de cabinet parlamentar, consilier județean, director de instituție publică. In ultimii patru ani a fost consilierul lui Decebal Făgădău, poziție din care s.a remarcat ca fiind unul dintre puținii oameni raționali de pe lângă fostul primar și cu care se putea dialoga oricând. Experiența politică de peste 18 ani și cea administrativă de peste 10 ani fac din Mihai Petre unul dintre cei mai buni analiști politici și cunoscători ai administrației locale constănțene.