EDITORIAL. „În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea!”
-
Postat: 16.03.2023
A trecut un an de când armata Federației Ruse a invadat Ucraina și tot atât de când pandemia de Covid-19 aproape că și-a dat obștescul sfârșit. Să nu uităm că, pe 24 februarie 2022, informațiile panicarde despre alte Valuri, morți și vaccin țineau prima pagină a ziarelor și deschideau mai toate buletinele de știri, încă se mai purta mască în spațiile publice închise, distanțarea socială făcea parte din cotidian, iar omenirea era segregată pe bază de vaccin; România se afla în Stare de Alertă. Aceasta a fost ridicată pe 9 martie, după deschiderea frontului de război de la nord-est, adică atunci când poate ar fi fost mult mai utilă decât a fost în cea mai mare parte a pandemiei. Să nu uităm că, pentru cel puțin o perioadă de 2-3 luni de zile, atunci când nimeni nu cunoștea adevăratele intenții ale Federației Ruse și capacitatea ofensivă a armatei putiniste, toată lumea vorbea cu frică atât despre invadarea Republicii Moldova, cât și a țării noastre; nu puțini sunt cei care, în acea perioadă, au format cozi interminabile la pașapoarte.
La un an distanță, se poate concluziona că, pentru conducătorii noștri, mai periculos a fost virusul decât Putin, chiar dacă, pentru români, panica a fost similară.
Coincidență sau nu, odată cu debutul invaziei, pandemia a devenit o știre banală, virusul s-a înmuiat, restricțiile au fost ridicate.
Sigur, niciun om normal la cap nu poate spune: „bine că a început războiul în Ucraina, pentru că așa am scăpat de Covid-19”, doar că succesiunea „întâmplătoare” a celor două evenimente care nu au permis omenirii să respire și care au același numitor, frica. nu are cum să treacă neobservată.
Râuri de cerneală au prezentat această succesiune într-o cheie conspiraționistă, parte importantă din amplul proiect al Marii Resetări și al Noii Ordini Mondiale. Dacă adăugăm consecințele economice severe ale celor două evenimente și asaltul curentului progresist, devine limpede că lumea pe care o știam se schimbă, și nu în bine.
Da, la final binele va birui, doar că, astăzi, acest final pare cam departe.
Dacă privim atent, singurul bine despre care putem spune că s-a manifestat vizibil în ultimii ani, solidaritatea naturală între oameni, acea bunătate sădită în fiecare om și care rodește în momente de cumpănă, a fost bine contrabalansat de Guvernele lumii pe bază de vaccin și de Putin.
Să nu uităm că, în urmă cu doar un an și câteva luni de zile, toți cei care s-au ferit de serul magic anti-Covid-19 nu puteau intra în instituții publice, în mall-uri, nu puteau participa la evenimente publice sau călători fără Certificatul Verde. Pentru ei, omenirea se transformase într-o imensă închisoare. În plus, dacă îndrăzneai să îți exprimi îndoiala față de vaccin sau convingerile personale care fundamentau decizia nevaccinării, erai catalogat drept criminal.
Astăzi, dacă îndrăznești să te exprimi ireverențios la adresa lui Volodâmâr Zelenski sau să susții teme normale, anti-progresiste care, întâmplător sunt susținute și de Vladimir Putin, automat ești putinist.
În mod cert, cineva a speculat atât pandemia, cât și războiul, pentru a învrăjbi oamenii la scară planetară; sau poate că acesta a fost planul de la bun început.
De ce?
Pentru că mult mai grav decât războiul convențional, cel cu arme, sau neconvențional, cel cu virusuri sau viruși, este cel dintre noi; pentru că odată însămânțată ura, dezbinarea la nivel mondial, și șansele pentru al Treilea Război cresc.
Vrea cineva să ne învrăjbească până la declanșarea unei noi conflagrații sau, pur și simplu, caută să ne îndepărtăm atât de mult unii de alții încât Cel De-al Treilea Război Mondial să fie, de fapt, războiul cel de zi cu zi, dintre noi?
Da, există.
De la prăvălirea lui Lucifer din Cer, omenirea are un singur adversar: pe el și pe slujitorii lui. Lupta omului nu este cu aproapele, ci cu cel care îl ispitește, cu cel care îl trage și îl îndeamnă pe acesta la rele. Lupta omului este cu tentația, cu ispita, cu păcatul, cu tot răul care nu face parte din esența omului.
Pentru că Dumnezeu a ținut sfat și l-a zidit pe om după chipul și asemănarea Lui, adică bun, acesta poate oricând să redevină așa cum a fost la început și să biruie răul, cu o condiție: să țină aproape, mai ales în acești ani care reprezintă doar începutul vremurilor de pe urmă și acum, la început de Post al Paștelui, de Cel care a biruit lumea, a prădat iadul și va consfinți supremația definitivă a binelui: Domnul nostru Iisus Hristos.
Mihai Petre
Și-a început activitatea ca jurnalist în anul 1993, la Radio Costinești Constanța, apoi, un an mai târziu, la Radio Pro FM Costinești; după anul 1995, a făcut parte din echipa celui mai ascultat post de radio național și local, Radio Contact, și.a încheiat cariera radiofonică la Uniplus Radio în anul 2000. A trecut prin redacția ziarului Observator, a fost editorialist al cotidienelor Ziua de Constanța și România Liberă - ediția de Dobrogea. A continuat ca purtător de cuvânt al Prefecturii între anii 1998 și 1999 și al Consiliului Județean între 1999 și 2004. A bifat in carieră funcții precum șef de cabinet parlamentar, consilier județean, director de instituție publică. In ultimii patru ani a fost consilierul lui Decebal Făgădău, poziție din care s.a remarcat ca fiind unul dintre puținii oameni raționali de pe lângă fostul primar și cu care se putea dialoga oricând. Experiența politică de peste 18 ani și cea administrativă de peste 10 ani fac din Mihai Petre unul dintre cei mai buni analiști politici și cunoscători ai administrației locale constănțene.
