EDITORIAL. Dinamo – de la eliminarea lui Hamburger SV, la noul spectru al retrogradării

Țin bine minte cele două meciuri, le-am urmărit împreună cu tatăl meu, dinamovist înfocat. În turul de acasă, disputat pe 19 octombrie 1983 în fața a 70.000 de suporteri, „câinii” au produs una dintre cele mai mari surprize ale anului fotbalistic: au câștigat acasă cu 3-0 prin golurile Augustin, Mulțescu și Orac, după un meci perfect.

Îmi amintesc limpede primul gol și consternarea tatălui meu căruia nu-i venea să creadă rezultatul final. Returul, disputat pe 2 noiembrie, a reprezentat o trecere teribilă de la agonie la extaz. Nemții au recuperat diferența până în minutul 62, când au ajuns să conducă tot cu 3-0. Țin minte strigătul tatălui la golul de 3-1 înscris de Țălnar în minutul 85, apoi „un gata, ne-am calificat” după ce Andone a făcut 3-2 în ultimul minut și bucuria în familie de după fluierul final. Acela avea să fie anul de vârf pentru Dinamo care, dacă ar fi jucat în penultimul act cu Dundee United în loc de Liverpool, în mod cert ar fi disputat finala Cupei Campionilor Europeni.

Ei bine, pe 2 noiembrie s-au împlinit fix 40 de ani de la acel moment unic din istoria unui club care astăzi se luptă, din nou și din greu, pentru evitarea retrogradării.

Ca o consolare, trebuie să spus că Hamburg se află într-o situație mai grea decât Dinamo. Nemții au căzut în Liga secundă în anul 2018, au ratat promovarea la mustață în urmă cu an iar acum se află pe locul 3 după FC St. Pauli și Fortuna Düsseldorf.

Așadar, rușinea se poate întâmpla și la case mai mari, dar să ne întoarcem la „câinii” noștri.

Ultimul sezon bun al lui Dinamo datează din anul 2017, atunci când echipa antrenată de Cosmin Contra s-a clasat pe locul 3 în campionatul intern și a obținut un prestigios rezultat de egalitate, 1-1, cu Athletic Bilbao, acasă, în preliminariile Europa League. A urmat dezastrul produs de escrocul Pablo Cortacero și dureroasa retrogradare.

După cum începuse Liga secundă, Dinamo se îndrepta cu viteză către eșalonul inferior, doar că antrenorul Ovidiu Burcă a reușit o adevărată minune: a prins pe ultima sută de metri play-off-ul, s-a calificat la baraj și a trimis în Liga secundă o echipă mult mai bine cotată și pregătită, FC Argeș.

Puțini sunt cei care se așteptau la promovarea din primul an, inclusiv noii acționari și finanțatori, firma „Red&White”. Moștenitori ai unei grămezi de datorii și ai unei teribile interdicții la transferuri, probabil că aceștia și-au făcut alte socoteli cu echipa și au gândit bugetul pentru Super Ligă din ediția 2024-2025; cel puțin așa reiese din strategia și acțiunile financiare dinainte și de după aprobarea Planului de reorganizare; dinainte, dacă judecăm prin prisma tergiversării procesului ireversibil de achitare a datoriilor față de foștii jucători, după, dacă numărăm numele noilor investitori și sumele atrase în club.

La aceste realități dureroase se adaugă și o declarație făcută la scurt timp după promovare de unul dintre reprezentanții acționarului principal, domnul Eugen Voicu, atunci când euforia era mai mare decât rațiunea, decât simțul realității.

Ei bine, acesta a afirmat că strategia lui Dinamo în Super Ligă se va axa pe creșterea de jucători din pepiniera proprie și pe aducerea la echipă a celor liberi de contract. A se citi: nu avem bani, încercăm să cârpim ceva și poate, poate, scăpăm de la retrogradare.

Nu merge. Oricât de mult și-ar dori actualii jucători și antrenorul, care nu pot fi bănuiți că nu vor să câștige, fotbalul nu poate fi păcălit.

Dacă în pauza de iarnă domnii de la „Red&White” nu vor băga adânc mâna în buzunare, riscă să devină pentru toată suflarea dinamovistă Cortacero 2, din nou, în Liga 2.