EDITORIAL. Toxicitatea USR și duplicitatea Elenei Lasconi

De pildă, la celebrul Referendum din noiembrie 2018, USR-ul condus pe atunci de Dan Barna a fost singurul partid din România care și-a asumat, la vedere, atât mesajul „NU familiei tradiționale ca uniune dintre un bărbat și o femeie”, cât și bucuria publică, nedisimulată, de după eșecul plebiscitului. Spre deosebire de toate celelalte partide, care au spus DA prin gura liderilor dar au boicotat în bloc prezența la vot de teama reacțiilor familiilor europene din care fac parte și care susțin fățiș agenda LGBT, se poate spune că USR a fost consecvent în propria-i toxină; nici măcar nu a încercat să pară altceva decât ceea ce este: un partid eminamente progresist, susținător al tuturor aberațiilor care reprezintă preambulul Marii Resetări.

Cam în aceeași perioadă, USR demarase una dintre cele mai de succes campanii de strângere de semnături și, totodată, celei mai ipocrite din istoria acțiunilor similare de după 1989: „Fără penali în funcții publice”. În scurt timp s-a dovedit că mesajul foarte catchy se adresa doar celorlalte partide, principiul oglinzii fiind nefuncțional în cazul propriilor penali, abonaților la bugetul de stat, sinecuriștilor, puilor de securiști și rubedeniilor de partid.

Românii au înțeles destul de repede că doar gardul USR este vopsit și, din marea revelație a alegerilor parlamentare din 2019, un an mai târziu, partidul a devenit mijlociu spre mic. Absolut nicio pagubă pentru România.

Mai mult, prezența meteorică la guvernare a arătat tuturor celor care aveau ochi să vadă că USR se pricepe doar la opoziție, că verbul „a construi” nu este la fel de atractiv ca „a distruge” că e mai simplu să te afli în treabă, așa cum fuseseră până atunci, decât să faci treabă. Chiar dacă revocarea lui Stelian Ion din funcția de ministru al justiției de către premierul Florin Cîțu a fost intempestivă și abuzivă, într-un final, ieșirea USR de la guvernare, adică a partidului care susține integral agenda progresistă, s-a dovedit a fi întru binele țării.

Așadar, otrava useristă era cunoscută publicului, însă odată cu scandalul declanșat de afirmațiile Elenei Lasconi, aceasta și-a arătat gradul maxim de letalitate pentru tot ceea ce înseamnă moral, normal, tradițional.

Eliminarea înaintemergătorului listei de candidați la alegerile europarlamentare, doar pentru că acesta și-a exprimat un punct de vedere de bun simț, dar care nu respectă linia bolnavă a partidului, este ceva cu totul nou în politica post-decembristă. Doar în crunta perioadă a instalării regimului comunist, atunci când elita României a fost exterminată în temnițe, s-au mai întâlnit cazuri similare de repudiere, prigoană sau arestare a celor care îndrăzneau să gândească sau să se exprime altfel decât o făcea partidul care era în toate.

La peste 70 de ani distanță, Elena Lasconi a fost executată politic pentru sinceritate, pentru faptul că a vorbit deschis despre ceva în care credea cu adevărat, ea și cei mai mulți dintre români: „Eu nu am nimic împotriva persoanelor de acelaşi sex, dar nu văd de ce aş milita pentru căsătoria dintre persoanele de acelaşi sex. Nu am nicio problemă cu relaţiile lor atât timp cât nu-i afectează pe cei din jur”.

Numai că, din păcate, în România crezul și principiile au viață scurtă. În cazul de față, doamna primar de Câmpulung, doborâtă mai mult de perspectiva eșecului personal rezultat din reacția penibilă a fiicei sale, a revenit asupra declarației și și-a cerut scuze colegilor de partid lezați de sinceritatea sa dezarmantă: „Vreau să vă mai asigur că sunt pe deplin conştientă de toată munca voastră depusă de-a lungul timpului pentru acest partid. Nu a fost în van şi aportul fiecăruia a ajutat să întărească un crez comun, o speranţă. Îmi pare rău dacă există colegi care au simţit că declaraţiile mele au sabotat într-un fel acest efort”. Să îți ceri scuze că ai sabotat agenda progresistă a partidului și că ești un susținător al familiei tradiționale reprezintă o coborâre abruptă pe panta penibilului.

Concluzia acestui meci USR-Lasconi este că, în an pre-electoral, USR ne-a arătat de ce nu ar mai trebui să ajungă multă vreme înainte la nicio formă de guvernare, centrală sau locală, iar Elena Lasconi cum se poate metamorfoza, peste noapte, un politician interesant, care spune adevărul indiferent de consecințe, într-unul de duzină, ca partidul toxic din care încă face parte.